Povesti de iarna

Iarna, un anotimp perfect pentru fotografie. Atmosfera este curată, ceaţa pluteşte liniştită în dimineţile târzii iar omătul acoperă relieful într-o mantie magică. De multe ori cuvintele nu pot descire frumuseţea acestui anotimp aşa că voi lăsa imaginile să vorbească de la sine. Doar atât vă mai spun, un călduros "La Mulţi Ani!"

Romanian winter by Bogdan Tache

Romanian winter by Bogdan Tache on 500px

Pink by Bogdan Panait

Pink by Bogdan Panait on 500px

Fairytale winter by Ciprian Dumitrescu

Fairytale winter by Ciprian Dumitrescu on 500px

Sunrise in the Carpathian Mountains by Daniel Gheorghita

Sunrise in the Carpathian Mountains by Daniel Gheorghita on 500px

Frozen in Time by Cristian Sirbu

Frozen in Time by Cristian Sirbu on 500px

Pure by Ksenia Voeykova

pure by Ksenia Voeykova on 500px

winter by Octavian Serban

winter by Octavian Serban on 500px

Cold Morning by Attila Szabo

Cold Morning by Attila Szabo on 500px

Biserica Stavropoleos by Bucharest-Today

Biserica Stavropoleos by Bucharest-Today on 500px

Frosty morning by Mihai Moiceanu

Frosty morning by Mihai Moiceanu on 500px

Seconds of light by Adrian Petrisor

Seconds of light by Adrian Petrisor on 500px

Ski-ways by Andrei Cislariu

Ski-ways by Andrei Cislariu on 500px

Peles by Nora De Angelli

Peles Castle, Royal Estate of Sinaia. Romania 2011© Nora de Angelli / www.noraphotos.com by Nora De Angelli on 500px

Evening View by Ioan-Alexandru Alexandri

Evening View by Ioan-Alexandru Alexandri on 500px

Real Winter by Richard de Gouw

Real Winter by Richard de Gouw on 500px

Winter Photo Shooting by Stan Sebastian

Winter Photo Shooting by Stan Sebastian on 500px

Frozen Moment by Elena Simona Craciun

Frozen Moment by Elena Simona Craciun on 500px

Ceahlau Mountains by Sorin Untu

Ceahlau Mountains by Sorin Untu on 500px

Winter pointed shoes by Stefan Andronache

Winter pointed shoes by Stefan Andronache on 500px

Untitled by Elena Simona Craciun

Untitled by Elena Simona Craciun on 500px

Cele mai fotografiate destinaţii din România

Google deţine site-ul panoramio.com, un site unde utilizatorii îşi pot încărca pozele lor şi le pot aloca o poziţie geografică. În acest fel sightmap.com a realizat un top al celor mai fotografiate destinaţii din lume. În top 3 avem New York, Roma şi Barcelona. Clasamentul este continuat cu Paris, Istanbul, Veneţia, Monte Carlo, Florenţa, Buenos Aires şi Budapesta care ajunge pe poziţia 10. Poate cea mai mare surpriză vine de la Londra care se află abia pe poziţia 15, două locuri în spatele cascadei Niagara. În primele zece destinaţii, 8 sunt din Europa, una din America de Nord şi încă una din America de Sud.

Evident că oraşele mari beneficiază de o poziţionare mult mai bună în clasament, dar cele care sunt destinaţii turistice ajung să se poziţioneze cum mult în faţă, raportat la numarul locuitorilor din oraşele respective. Astfel, avem oraşe medii şi mici, Florenţa, Veneţia, Monte Carlo sau Budapesta, care intră în top 10.

În ce priveşte România, cele mai fotografiate destinaţii sunt Bucureşti (locul 91 mondial), Braşov (295), Transfăgărăşan (315), Sibiu (350), Sighişoara (388), Timişoara (401), Constanţa (480), Bran (564), Sinaia (587), Iaşi (867).

Din acest clasament rezultă câteva date interesante iar pe baza lui se pot dezvolta chiar şi viitoare strategii de promovare turistică. Se aude, ANT? Bucureştiul rămâne poarta de intrare a României şi oraşul cu cea mai dezvoltată infrastructură din ţară. Dar se observă ca puse una lângă alta, Braşov, Bran şi Sinaia reprezintă cea mai importantă zonă turistică din ţară. Este urmată de zona Sibiu-Transfăgărăşan.

În comparaţie cu noi, ţările din jur, cu excepţia oraşului Budapesta, sunt în urma României. Odesa (99) urmează Bucureştiul in top 100 dar acest oraş cred că va cădea în clasament din cauza vaselor de croazieră care acum ajung doar în Constanţa. Esztergom se află pe locul 112. Beneficiază de o plasare avansată pentru că are o poziţionare geografică foarte bună, se află între Budapesta, Viena şi Bratislava, dar şi pentru că are o istorie bogată, fiind centrul religios din Ungaria.

Bulgaria intră în top cu Sofia abia pe locul 153, în timp ce Nesebar se afla pe poziţia 168. Chiar şi Belgrad are o poziţie mai bună, aflându-se pe locul 114.

Acum ştiţi cam ce să vizitaţi în lume, în România dar şi prin jurul nostru dacă e să ne raportăm la cele mai fotogenice destinaţii.

Topul celor mai fotografiate destinaţii din România

1 Bucureşti

2 Braşov

3 Transfăgărăşan

4 Sibiu

5 Sighişoara

6 Timişoara

7 Constanţa

8 Bran

9 Sinaia

10 Iaşi

#puiemonta

Aseară târziu, Ion Iliescu ieşea gârbovit, supărat şi îngândurat pe uşa psdului. În sfârşit, comunismul părăseşte România...

Wow, sunt multe de spus. Sunt copleşit şi fericit. Lupta mea impotriva psd-ului, acest partid de ciocoi, hoţi şi minicinoşi, a ajuns la final.

Mulţi m-au crezut nebun când au aflat că am stat peste 5 ore la coadă în Londra doar ca să votez. Iar răspunsul lor mă scoate din minţi chiar şi acum: "Dar de ce?! Oricum nu contează, că e doar primul tur." Oh, cât de mult greşeau oamenii ăştia. Am stat la coadă ca să votez nu doar pentru că este dreptul fundamental al oricărei democraţii pentru care mii de oameni au murit în '89, dar a fost modul meu de a arăta românilor cum sunt umilit de statul meu reprezentat de incompeteţi ca Ponta, Corlăţean sau Dragnea. În tăcere, timp de 5 ore, v-am arătat cum noi stăm la coadă pentru democraţie.

Două săptămâni mai târziu voi ne-aţi răzbunat, indiferent că aţi fost în ţară sau oriunde în lumea asta. Iar cei care în turul 2 au stat la coadă, chiar şi 10 ore fără să poată vota, trebuie să ştie că nu au stat deloc în zadar. Limitarea dreptului lor de a vota ne-a înverşunat să nu lăsăm jigodiile psdiste să ne fure ţara, să le dăm o lecţie despre bun-simţ. Am ieşit în stradă cu miile, am protestat, am scandat şi am votat pentru o Românie mai curată. Fără voi toate astea nu s-ar fi întâmplat. Laur, Irina şi toţi ceilalţi pe care nu vă cunosc, chiar sunteţi eroi. Aţi luptat pentru ţara voastră, aţi demascat un regim populist până în măduva oaselor. Bravo, am câştigat.

Cine crede că acum mierea va începe să curgă pe Dâmboviţa, se înşeală amarnic. Iohannis trebuie să dovedească foarte repede că este un preşedinte al dreptăţii, PNL-ul trebuie să scape de indivizi ca Vozganian, Chiuariu sau Blaga, imunitatea pentru fapte penale trebuie să dispară, traseismul politic trebuie oprit iar cei vinovaţi de fraudele de la referendumul din 2012 şi de la alegerile prezidenţiale de acum trebuie pedepsiţi.

Acum, înapoi la treabă. Promit că e ultimul post politic pentru o perioadă lungă.

#puiemonta

PS. Nu sunt afiliat politic, nu am câştigat nimic material de pe urma acestor alegeri, nici măcar un litru de ulei. Ba chiar am avut, şi încă am, reţineri în ce îl priveşte pe Iohannis, analizând activitatea sa politică la nivel naţional, implicarea sa in coaliţia Grivco, neimplicarea sa în curăţarea PNL-ului de oamenii corupţi. Dar pentru moment are sprijinul meu. Am luptat doar pentru a vedea ţara asta liberă de hoţia şi minciuna psdistă, cancerul politicii româneşti din ultimii 25 de ani.

Proteste anti psd

#puiemonta

Nu am cerut online nimănui nimic dar acum a venit momentul. E timpul să oprim definitiv jegul politicii româneşti reprezentat cel mai bine de psd, partidul mafiot numărul 1 din ultimii 25 de ani. Copiaţi desenul de mai jos şi haideţi să-l punem ca poză de profil pe social media.

#puiemonta!

#puiemonta

România jalnică la World Travel Market 2014

Tocmai m-am întors din Londra unde am participat în calitate de expozant la World Travel Market 2014. Este cel mai mare târg de afaceri în turism din lume. Pentru 4 zile toate ţările au încercat să atragă cât mai multe priviri asupra lor. România a reuşit, dar din păcate a fost intr-o notă jalnică.

Dracula, singurul moment de atracţie la standul României

Standul în care am fost aruncaţi nu era nimic mai mult decât un ţarc de vite care a reuşit excelent să ţină vizitatorii departe de noi. Poate doar sârma ghimpată a lipsit. Noi, practim am fost trataţi ca inamici ai vizitatorilor, gata să fugim când un rătăcit ajungea pe la standul României.

Să admitem că standul nu a fost cea mai mare problemă. Cei care au vrut să ia contactul cu partenerii au putut să plece în lumea largă. Problema este a pilelor care au ajuns în aceste funcţii de conducere din ANT, doamna Mirela Matichescu fiind total depăşită de eveniment, fără a fi în stare să stabilească o legătură reală între expozanţi şi reprezentanţii ANT-ului.

OK, să presupunem că nici acest ultim amănunt nu a contat. Ce ne omoară cel mai mult este lipsa de strategie pe termen mediu şi scurt. ANT-ul este total rupt de trendul actual din turismul mondial. Nu ştim ce vrem, ce promovăm, ce se adoptă azi de un guvern este demolat cu înverşunare de următorul guvern. ANT-ul sau minister, că nu ştii cum se va numi mâine, este total absent din social media. Am participat la câteva seminarii axate pe promovarea turismului prin social media. Reprezentanţii noştri au fost absenţi de la aceste seminarii. Acolo, ar fi aflat că ministerele din ţările dezvoltate, dar chiar şi ţări mai mici precum Sri Lanka, pun un mare accent pe acest tip de promovare. A cheltui bani pentru promovarea prin bloggeri, vloggeri, facebook, instagram, etc., este o prioritate pentru aceste ţări. Au de mult timp bugete alocate pentru aceste sectoare, au creativitate, sunt prezenţi pe facebook, instagram şi au milioane de fani. Noi? Noi nici măcar un site de turism adus la standarde normale nu avem. Iar acest site, aşa cum e el, e mai mult creaţia unei singure persoane pentru care am tot respectul. În comparaţie, puteţi vedea aici site-ul Bulgariei.

Cireaşa de pe tort a fost dată de fetele lui Mazăre. Cu paiete hidoase, tanga în cur (nu mă plâng) şi luciu pe feţe, fetele au dat un show grotesc mai ales când au tras o horă penibilă pe o doină. Oare unde sunt ambasadorii turismului românesc, acei sportivi faimoşi ai României cu care agramata de Grapini s-a tras in poze cu mare plăcere? De ce au primit aceşti oameni paşapoarte diplomatice, nu ca să promoveze România? Nu este World Travel Market o ocazie specială pentru aşa ceva sau aceşti sportivi sunt buni doar pentru propaganda politică?

Expozanţii români nu au fost invitaţi la o discuţie preliminară la începerea târgului prin care să li se explice ce doreşte ANT-ul de la această ediţie a World Travel Market, comunicarea a lăsat de dorit, feedback-ul luat de ANT de la noi fiind doar sub forma unor amărâte de chestionare aruncate expozanţilor an de an, dovadă clară că ele nici măcar nu sunt citite de cineva. Altfel presupun că ceva s-ar fi schimbat până acum.

La capitolul pozitiv l-aş adăuga pe Dracula, care imediat cum apărea prin stand reuşea să atragă atenţia tuturor. Aş mai adăuga micile cadouri oferite vizitatorilor până în ultima zi şi cam atât.

La sfârşit trebuie să felicit Sibiul care a fost prezent la această ediţie. Poate este singurul din ţară care ştie ce înseamnă un blogger, o promovare prin jurnalişti sau prin social media. Din păcate şi ei au limitele lor dacă autoritatea tutelară lipseşte din joc total.

Dacă acest articol s-ar termina doar cu o relatare in notă negativă, poate că aş fi la fel de patetic. Dar e clar că ANT-ul este complet incompetent şi atunci nu-mi rămâne decât ca împreună cu colegii din turism să încercăm înfiinţarea unei asociaţii de incoming care pe lângă promovare şi strategie pe termen lung să boicoteze aceste spectacole greţoase ale ANT-ului.

PS. Am văzut că e la modă să vorbeşti despre Marea Unire cu Basarabia, despre cum sare inima din noi de dorul fraţilor de peste Prut. Standul lor arăta de parcă erau veniţi de la fabrica de tractoare şi scule frezate. Şi atunci de ce România nu încearcă sa ţină Republica Moldova pe lângă standul ei, de ce nu avem o ofertă integrată? În rest ne mândrim că suntem români şi cu asta rămânem...

Votanţi umiliţi de guvernul Ponta

Trafalgar Square, the British Library, the National Galleries, Buckingham Palace, Big Ben şi multe alte atracţii. Toate astea se găsesc în Londra. Azi era singura mea zi liberă în care puteam să uit cu totul de România şi să mă bucur cât mai mult de acest minunat oraş. Adică să fiu cu totul doar un sibarit.

Cu toate astea am decis ca înainte de orice să votez. Ştiam că sunt doar 3 centre în Londra unde se poate vota. De fapt sunt 3 secţii doar pe siteul ministerului de externe. În realitate secţia de la ICR este una şi aceeaşi cu cea din ambasadă. Mă aşteptam să fie coadă, să dureze ceva. Am venit hotărât să stau cât trebuie ca să pot vota. Şi asta pentru că ştiu cât de importante sunt aceste alegeri. Este momentul în care PSD-ul, acest partid de mafioţi, se poate dezintegra dacă pontănacul nu devine El Presidente. Dar ca să fiu călcat în picioare de guvernul pontănacului în acest fel, nu mă aşteptam. A duart 5 ore ca să pot vota. 5 ore în care doar o secţie a fost deschisă în ambasadă, o secţie doar cu 4 ştampile. Şi asta de ce? Pentru că aceşti oameni care au venit chiar şi din nordul Angliei nu pot fi cumpăraţi cu un mic, o găleata sau 50 de lei.

Şocantă a fost intervenţia amabasadorului care foarte lejer a ieşit în faţa ambasadei să ne ceară să fim calmi. Noi, care deja eram în faţă, doar la 30 de minute de ştampilă, eram calmi dar oare cei care se aflau la 5 ore în spatele nostru oare cât de calmi puteau să mai fie?

Câteva cuvinte despre fraierii care au comups aceste cozi. Erau o groaza de tineri, educaţi, optimişti şi cu locuri de muncă apreciate. Deşi doar pe vremea comuniştilor puteai să stai la aşa cozi, să stau alături de ei a fost o plăcere. Cei mai mulţi dintre ei erau votanţi de Macovei sau Johannis. Ponta era doar subiect de glume.

Ponta, fuck you!

PSD, cancer şi pentru turismul românesc

Podul lui Traian, rampă de gunoaie

Acest post este scris în urma vizitei făcute în fieful baronului PSD Duicu. Aici, ca turist rătăcit, dacă îţi trece prin cap să vizitezi ruinele podului lui Traian din Drobeta Turnu Severin vei descoperi un peisaj dezolant. Ca să ajungi la el trebuie să fii dispus pentru o aventură off-road, să nu-ţi pese că maşina poate să dispară în bălţile din drum, unele mari cât China, sau să nu observi gunoaiele din jurul tău.

De curând am fost aici cu un istoric interesat de acest pod. Odată ajuns în faţa podului soţia lui a avut un şoc. Mirată, se tot uita la soţul ei, întrebându-l din ochi dacă aici e renumitul pod construit în timpul lui Traian.

După construirea barajului Porţile de Fier nivelul Dunării a crescut foarte mult. Pilonii aflaţi pe talveg au dispărut complet, doar cei doi piloni de pe cele două maluri rămânând vizibili. La noi, pentru a-l proteja de inundaţii, pilonul a fost înconjurat de o centură de beton. Acum totul arată ca şi când acest loc e o zonă calamitată, locul unui accident nuclear unde trebuie să stai cât mai departe de pilon. Acest bazin hidos a devenit o rampă de gunoaie unde doar un englez rătăcit mai ajunge din când în când, că doar el poate aprecia valoarea reală a unei aesmenea ruine.

Istoricul englez se întoarce către mine şi uluit mă întreabă de ce atăta nepăsare. Îi răspund cinic explicându-i că autorităţile locale preferă sa investească 46 000 de euro intr-o toaletă şcolara. Ruinele astea pot să mai aştepte, că doar sunt aici de 2000 de ani.

Podul lui Traian a fost construit in anul 105 de către Apolodor din Damasc, arhitectul favorit al împăratului dar şi autorul celebrei columne din Roma care descrie campania de cucerire a Daciei. Ca o curiozitate, trebuie menţionat că podul a fost cel mai lung pod din lume pentru o mie de ani, deşi încetase să mai existe cu mult timp în urmă.

Statuia lui Hercule şi fostul Hotel Arhiducele Iosef

Şi dacă tot sunt în zonă, nu pot rata povesta recentă legată de Băile Herculane. O hoţie pe faţă, la drumul mare. Povestea privatizării începe din nou sub regimul PSD când o vrăjeală de minsitru, pe numele său Agaton, a pus staţiunea în braţele unui aşa-zis investitor român, ca ăstia de la TUI, Accor sau alţii erau nişte neofiţi. Rezultatul se poate vede foarte bine astăzi. Să-i mulţumiţi lui Agaton si PSD-ului că tot sunt alegeri acum.

Băile Imperiale Austriece

Şi sunt sute de hoteluri, spa-uri, baze de agrement, atracţii turistice, restaurante care au fost privatizate fraudulos sub regimul prezentat azi sub numele PSD. Metodele au fost diverse, negocieri directe, metoda de privatizare MEBO, falsuri, etc.

Băile Imperiale Austriece

Podul forjat

Poveste cu statul român

Astăzi am fost să iau un cazier judiciar de la poliţie. Am vrut şi am reuşit să văd până unde se poate lucra online cu autorităţile statului român. Până la timbru fiscal.

Înainte de toate am plătit prin interent banking taxa de 10 lei către trezoreria sectorului 6. Am aflat destul de uşor de pe site-ul poliţiei capitalei că taxa este de 10 lei şi contul în care trebuie aruncaţi banii. Evident, contul şi valoarea taxei se aflau pe două site-uri diferite, că doar nu era să le pună pe o singură pagină.

Tot de pe una din cele două pagini am găsit şi formularul care trebuie completat. Cu dovada plăţii printată şi semnată de mine, fără nicio ştampilă de la bancă, plus formularul completat, am plecat la poştă unde a trebuit să stau la coadă pentru timbrul fiscal de 2 lei. În cele din urmă am ajuns la secţia de poliţie unde mi-am făcut griji dacă vor recunoaşte plata online către trezorerie. E, aici a început distracţia.

Intru în clădire, văd săgeata către biroul de unde se eliberează cazierele şi dau să intru în birou. Mă întâmpină o doamnă poliţistă care tocmai se înfrupta dintr-o salată mare de varză. Mă roagă să o aştept 2 minute pe hol până termină de mâncat. Nu am putut să nu remarc în tot acest timp firul de salată de varză crudă care trona rebel în colţul gurii doamnei poliţist. Amuzat şi bine-dispus aştept 2 minute. O altă doamnă vine către mine şi întinde mâna cu un formular.

Completaţi-l vă rog.

Am deja unul.

Se uită la mine mirată, ca lovită de tren, şi mă intreaba:

Da’ de unde?!

De pe internet. E şi completat.

Uimită total se întoarce către colega de la birou şi o întreabă cu o voce extaziată:

Auzi Lenuţa?! Are deja unul! Da’ de unde l-a luat completat?! Are voie?

Lenuţa îi zice că dacă formularul e la fel cu cel pe care îl au ei, atunci nu e nicio problemă.

Colega încă buimacă mă întreabă cu ochii mari: “Da’ de unde ati avut datele?”

Ce date, întreb eu de data asta mirat?

Ale dumneavoastră, spune ea candidă?

(wtf?!) Păi sunt datele mele. Le ştiu.

Păi şi cum le-aţi scris?

(wtf?!)Cu mână, cu stiloul.

Îmi ia neîncrezătoare hârtiile, se uită pe ele. Clar, tot nu înţelegea. După care întreabă:

Dar aveţi timbru fiscal? A se citi “Nu-i aşa că timbru fiscal nu aveţi?”

Da, am. Îi înmânez timbrul după care îi dau şi dovada plăţii spunându-i:

Vedeţi că e plătită online.

Online?

Cum adică?

Adică pe internet?

Pe internet?

Da.

Lenuţa, auzi? Are voie?

Lenuţa spune că da. În acel moment m-am simţit admirat. Doamna se uita la mine ca la un super erou. Pe bune că va avea ce povesti azi acasă. Că a venit unul care a făcut ce fac 95% din danezi.

PS. Încă sunt uimit de comunismul care trăieşte, ba chiar înfloreşte, în poşta română, de oamenii de acolo care preferă să stea la coadă pentru plata unei amărâte de facturi, de mirosul specific anilor 80, de sunetul imprimantelor din anii 90.

Un fotograf se face de râs

Un fotograf român s-a făcut de râs după ce a pozat un câmp de rapiţă în alb-negru. Când toată lumea fotografiează rapiţa în toată splendoarea ei, când toţi fotografii experimentaţi saturează câmpurile galbene şi cerul albastru, un fotograf român le-a stricat buna-dispoziţie postând pe blogul său o poză alb-negru.

Canola Oleifera, renumitul fotograf american de origine italiană, s-a arătat şocat şi a declarat că va propune interzicerea tuturor pozelor fotografului român. Acesta din urmă, pe numele lui Brassica Rapa, a declarat că se simte foarte ruşinat de ceea ce a făcut şi că se gândeşte serios să îşi vândă aparatura foto în care a investit o groază de bani. Evident, adăugam noi, a investit degeaba. Mai jos puteţi vedea oroarea fotografică.

Câmp de rapiţă de Brassica Rapa

PS. Chiar îmi place rapiţa, îmi place chiar şi un selfie în rapiţă dar parcă e ca porcul de crăciun frate. Chiar, unde vezi acum o poză cu un Ghiţă pârlit de paie?

It’s all gone, Constanţa

Cazinoul Constanţa

Ca fotograf am fost în rai, ca simplu călător am fost atras, ca turist am fost dezamăgit, ca român am fost ruşinat.

Ieri, după aproape un an, am ajuns în Constanţa pentru un tur cultural. Ştiu oraşul, îi cunosc mentalitatea şi mai ales jegul autorităţilor pe care le dispreţuiesc. Prin urmare trebuia doar să-mi spun povestea în faţa turiştilor, să le spun la rece date banale cum că oraşul este cel mai vechi din România şi cel mai mare port din ţară, că a fost fondat de greci sau că aici a trăit poetul Ovidiu. Dar a fost puţin altfel.

Pe faleza cazinoului din Constanţa

Am ajuns în Constanţa pe la ora 10 dimineaţa. Încă se dezmorţea. Probabil după o altă noapte bahică. Cerul era innorat iar griul său accentua decreptitudinea cazinoului. Clădirea asta nici mândrie nu mai are. Stă acolo ca o pleaşcă gata să cadă la orice lovitură. Parcă e un locuitor de la ţară cu o pensie de 100 lei pe lună. Încerc să ajung în zona cu vedere la mare, dar mirosul acru de pişat mă obliga sa mă retrag.

Constanţa - Zidurile caselor din centrul vechi

Faleza e distrusă şi denivelată. Parte din ea a fost reconstruită dar munictorii au dispărut cu tot cu utilaje. Doar un bărbat stă nepăsător intr-un şezlong zapând prin telefonul său. Nu departe de el ,un artist al străzii cântă plictisit la un acordeon vechi “Vagabondul Vieţii Mele”.

Constanţa – contrast între ziduri şi maşini

Sunt familiar cu peisajul, dar profit de cerul gri şi mă gandesc la o poză alb negru în momentul când aparatul face click, încadrând cazinoul şi gardul ruginit.

Constanţa – o Dacie veche rezonează cu oraşul degradat

Trecem pe lângă parcul arheologic în care un maidanez plictisit stă tolănit printre PET-uri şi o apucăm spre moschee. E momentul în care fotograful din mine devine alert iar aparatul începe cu adevărat să devină o parte din mine. Străzile aflate în reparaţii (oare de câtă vreme?!) emană un praf fin care se depune uşor pe pantofi. Clădirile vechi stau să cadă iar pereţii lor contrastează cu maşinile noi şi lucioase. Doar o Dacie Break 1310 şi un Mercedes care a văzut şi vremuri mai bune rezonează cu împrejurimile. Decidem să urcăm in minaretul moscheei. E momentul în care am fost încântat de lumea haotică ascunsă de terasele blocurilor şi caselor. O fată îşi întinde minuţios rufele pe terasa casei unde, aruncate de-a valma, se pot vedea gunoaie, scaune, mese sau chiar o veche reclama la Daewoo. De sus, Piaţa Ovidiu pare îngrijită, dar multe din clădirile care o înconjoară sunt in aceeaşi stare avansată de deteriorare. Doar Muzeul de Arheologie şi un restaurant parcă îndrăznesc să işi arate strălucirea ca pe o frondă adusă nepăsării.

Constanţa – străzi în centrul vechi

Continui fără o direcţie anume şi descopăr aceeaşi stare de degradare în tot oraşul vechi. Clădiri din care doar pereţi coşcoviţi se mai păstrează, maidanezi plictisiţi, mult praf şi străzi sub formă de capcane pentru trecători. Strada Sulmona din Constanţa e de un umor sublim. Ruinele caselor de pe această stradă, canalele fără capace şi manelele care se aud dintr-o casă cu geamuri sparte contrastează puternic cu oraşul propriu-zis din Italia, un oraş cu un centru impecabil.

Constanţa – viaţa de pe terase

Soarele apare. Ne întoarcem spre maşină mergând de-a lungul falezei, înapoi pe lânga cazinou. E deja ora 4 iar locul e mult mai animat. Apar fetiţele cu mers de vacă, alea cu tocuri înalte şi genunchi îndoiţi la fiecare pas. Una trece pe lângă mine rujată cu un roz-căcăniu şi elegant lasă un şerveţel să-i cadă din mână pe asfaltul plin de gropi şi praf. Mă uit curios la maşina din care am văzut că a coborât. Numere de Ilfov.

Constanţa – viaţa de pe terase

Pe faleză soarele bate puternic. Lume multă, selfie-uri la greu. Acelaşi acordeonist de dimineaţă sparge ţipetele pescăruşilor cu o melodie ritmată balcanică. Doi tineri dansează lângă el. Pe plaja de lângă cazinou părinţii îşi lasă copiii să se joace printre stâncile învăluite de apa mării şi alte gunoaie. Fete frumoase admiră cerul albastru.

Constanţa – viaţa de pe terase

Constanţa ilustrează foarte bine cei 25 de ani trecuţi de la revoluţie. O totală nepăsare faţă de ce ne înconjoară, faţă de faptul că suntem furaţi fără să ne pese, ba chiar îi mai votăm pe hoţi şi a doua oară.

Constanţa – viaţa de pe terase

E clar, ne-am învăţat să trăim printre ruine. Doar câte unul mai scrie pe ziduri un protest soft. Dar cine are timp să-l citească? Poate doar un ghid venit să prezinte Constanţa turiştilor străini.

Constanţa – străzi în centrul vechi

Constanţa – O terasă perfectă pentru un grătar şi o bere la PET

Constanţa – străzi în centrul vechi

Constanţa – trecutul e sărăc, viitorul e un turn de sticlă

Constanţa – Piaţa Ovidiu, singura zonă mai civilizată

Constanţa – Viaţa în centrul vechi

Constanţa – Viaţa în centrul vechi

Constanţa – Strada Sulmona în contrast total cu oraşul Sulmona

Constanţa – Clasa de mijloc

Constanţa – Clădiri in centrul vechi

Constanţa – Clădiri in centrul vechi

Constanţa – Clasa de mijloc

Constanţa – pentru salvarea oraşului sunaţi la 112

Constanţa – pe faleza cazinoului

It's all gone, Constanţa