Transilvania are două regiuni unde satele au fost păstrate
aşa cum erau cu mult timp în urmă. În secuime poţi găsi acele locuri unde viaţa
pare să-şi urmeze acelaşi curs de ani şi ani de zile, în timp ce în zona
saşilor o lume întreagă a dispărut parcă într-o secunda. Paradoxal, poate că tocmai această dispariţie a unei civilizaţii a făcut ca aceste sate săseşti să
fie salvate de la o totală transformare.
|
Casă săsească, Criţ |
Nume ca Meşendorf, Vurpăr, Cincu şi multe altele nu înseamnă mare lucru pentru mulţi dintre noi. Aici au trăit saşii, acest popor adus de
regii maghiari acum 800 de ani. Aici şi-au construit lumea lor, au arat
pământurile în timp ce îşi construiau casele si bisericile ca nişte castele
semeţe. Timpul s-a scurs încet, secol după secol, până când nu a mai avut
răbdare cu ei. După al doilea război mondial saşii, cei care supravieţuiseră,
au plecat, au lăsat în urma totul – uliţe, case, biserici, toată civilizaţia
lor. Casele au început să cadă apăsate de propria lor singurătate sau au fost
preluate de români şi romi.
|
Căruţă pe drumurile din Criţ
|
După 1989 pentru o lungă perioadă de timp lumea saşilor şi-a
căutat drumul. De ceva ani se pare că l-a găsit. O mică parte dintre saşi s-a întors
pentru a-şi renova proprietăţile în frumoase case de vacanţă, motiv pentru care
mai sunt numiţi şi saşi de vacanţă. Alte case au fost preluate de români,
italieni, olandezi sau chiar prinţi englezi şi transformate în splendide
pensiuni.
|
Răsărit în Criţ
|
Criţ (Kreuz) este unul din aceste sate unde viaţa renaşte.
Drumul dintre Braşov si Sighişoara aleargă grăbit, fără să-i pese de dealurile
rostogolite ale Transilvaniei sau de fostele sate ale saşilor. Motiv pentru
care doar cei împinşi de curiozitate pot părăsi drumul principal coborând
înspre satul aruncat în vale. Odată ajuns în vale, lumea pare schimbată,
îngheţată în trecut, şi asta în doar câteva sute de metri. Această senzaţie se
amplifică şi mai mult pe drumul larg de ţară, flancat de casele săseşti bine
întreţinute. Din când în când, ca într-un spectacol ireal, praful ridicat de
câte o căruţă trasă de un cal încătuşează lumina dimineţii răcoroase.
Impresionat de fiecare detaliu al acestei lumi vizitatorul nu poate decât să admire frumoasa arhitectură a caselor, unele dintre ele având sute de ani
vechime.
|
Pensiunea Casa cu Zorele din Criţ
|
Repede, drumul ajunge în faţa bisericii săseşti. De aici, de
deasupra staului, poţi avea o vedere frumoasă peste dealurile Transilvaniei. Împrejmuită
de ziduri groase şi turnuri înalte, biserica începe să-şi recapete încet înfăţişarea de altă dată prin grija Fundaţiei Michael Schmidt.
|
Pensiunea Casa cu Zorele din Criţ |
Încet, dar sigur, Criţ reînvie. Deja există câteva pensiuni în sat,
Casa cu Zorele fiind un bun exemplu pentru cei care sunt implicaţi în
activitatea turistică. Criţ este si o bună bază pentru excursii de o zi. Se pot
vizita faimoasa cetate a Sighişoarei, cetatea Rupea, recent deschisă turiştilor
sau Viscri, celebrul sat de când Charles, Prinţul de Wales şi-a cumpărat o casă
pe care a transformat-o într-o pensiune agroturistică.
Satele săseşti au un viitor sigur atâta timp cât valorea lor
culturală şi arhitectonică nu va fi distrusă ca în alte zone ale României
.
|
Casă săsească, Criţ |