Pagini

duminică, 23 februarie 2014

Maimuţa Carpatină

Recomand Maimuţa Carpatină de Radu Paraschivescu. Surprinde destul de bine metehnele românilor, uneori cu durere, alteori cu mult umor. O carte care mi-a scurtat cu mult cele două zile petrecute în spital, ba chiar cred că m-a făcut să arăt că aş fi fericit acolo.

Redau mai jos un mic citat:
"Am stabilit deja că principalul scop al turistului în comerţul pe care îl întreţine cu opera de artă e adjudecarea. Cum se face asta? Prin contact direct de bună seamă. Prin pipăire, prin mângâiere si alte tatonări din acelaşi registru. Turistul e o vietate prin excelenţă tactilă. Ori de câte ori poate pune mâna, o face fără să stea pe gânduri. A, n-are voie? Auzi moft! Şi mă rog de ce să n-aibă? Pofitm? Se deteriorează opera? Fugi de-aici, monşer! Adică a rezistat câteva sute de ani şi se sparge acum dacă o atinge Sile cu degetul? Hai că eşti tare!"

sâmbătă, 15 februarie 2014

La Măcin, la vinul bun

Dobrogea
Muntii Măcin, Dobrogea

Crama Dobrogeana
Vinurile Curtea Regală
Alergând printre dealurile Dobrogei puteţi ajunge, întâmplător sau nu, chiar şi pe la Măcin. Cu o istorie de pste 2000 de ani, castrul roman Arrubium fiind vizibil chiar şi azi, Măcinul a devenit în ultimii ani un important centru pentru producerea vinului.

Podgoria Sarica Niculiţel, cea mai veche din regiune, se desfăşoară pe dealurile hercinice ale Dobrogei. Aici, o mână de oameni continuă tradiţia cultivării viţei de vie. Vinurile de Măcin sunt din ce în ce mai cunoscute, cu atât mai mult cu cât începând din anul 2011 Alcovin, firma deţinătoare a brandului Curtea Regală, este furnizorul oficial al Casei Regale din România.

La Crama Dobrogeană din Măcin se pot degusta celebrele soiuri ale podgoriei. Veti fi intâmpinaţi de oameni extraordinari şi bucuroşi să vă aibă ca oaspeţi. Printre soiurile pe care trebuie să le încercaţi vă recomand Aligotéul, un vin galben-verzui apreciat foarte mult de Mihai I.

joi, 6 februarie 2014

Satul Criţ


Transilvania are două regiuni unde satele au fost păstrate aşa cum erau cu mult timp în urmă. În secuime poţi găsi acele locuri unde viaţa pare să-şi urmeze acelaşi curs de ani şi ani de zile, în timp ce în zona saşilor o lume întreagă a dispărut parcă într-o secunda. Paradoxal, poate că tocmai această dispariţie a unei civilizaţii a făcut ca aceste sate săseşti să fie salvate de la o totală transformare.

Casa saseasca, Crit
Casă săsească, Criţ

Nume ca Meşendorf, Vurpăr, Cincu şi multe altele nu înseamnă mare lucru pentru mulţi dintre noi. Aici au trăit saşii, acest popor adus de regii maghiari acum 800 de ani. Aici şi-au construit lumea lor, au arat pământurile în timp ce îşi construiau casele si bisericile ca nişte castele semeţe. Timpul s-a scurs încet, secol după secol, până când nu a mai avut răbdare cu ei. După al doilea război mondial saşii, cei care supravieţuiseră, au plecat, au lăsat în urma totul – uliţe, case, biserici, toată civilizaţia lor. Casele au început să cadă apăsate de propria lor singurătate sau au fost preluate de români şi romi.
Satul Crit
Căruţă pe drumurile din Criţ

După 1989 pentru o lungă perioadă de timp lumea saşilor şi-a căutat drumul. De ceva ani se pare că l-a găsit. O mică parte dintre saşi s-a întors pentru a-şi renova proprietăţile în frumoase case de vacanţă, motiv pentru care mai sunt numiţi şi saşi de vacanţă. Alte case au fost preluate de români, italieni, olandezi sau chiar prinţi englezi şi transformate în splendide pensiuni.
Rasarit la Crit
Răsărit în Criţ

Criţ (Kreuz) este unul din aceste sate unde viaţa renaşte. Drumul dintre Braşov si Sighişoara aleargă grăbit, fără să-i pese de dealurile rostogolite ale Transilvaniei sau de fostele sate ale saşilor. Motiv pentru care doar cei împinşi de curiozitate pot părăsi drumul principal coborând înspre satul aruncat în vale. Odată ajuns în vale, lumea pare schimbată, îngheţată în trecut, şi asta în doar câteva sute de metri. Această senzaţie se amplifică şi mai mult pe drumul larg de ţară, flancat de casele săseşti bine întreţinute. Din când în când, ca într-un spectacol ireal, praful ridicat de câte o căruţă trasă de un cal încătuşează lumina dimineţii răcoroase. Impresionat de fiecare detaliu al acestei lumi vizitatorul nu poate decât să admire frumoasa arhitectură a caselor, unele dintre ele având sute de ani vechime.

Casa cu Zorele, Crit
Pensiunea Casa cu Zorele din Criţ

Repede, drumul ajunge în faţa bisericii săseşti. De aici, de deasupra staului, poţi avea o vedere frumoasă peste dealurile Transilvaniei. Împrejmuită de ziduri groase şi turnuri înalte, biserica începe să-şi recapete încet înfăţişarea de altă dată prin grija Fundaţiei Michael Schmidt.
Casa cu Zorele, Crit
Pensiunea Casa cu Zorele din Criţ

Încet, dar sigur, Criţ reînvie. Deja există câteva pensiuni în sat, Casa cu Zorele fiind un bun exemplu pentru cei care sunt implicaţi în activitatea turistică. Criţ este si o bună bază pentru excursii de o zi. Se pot vizita faimoasa cetate a Sighişoarei, cetatea Rupea, recent deschisă turiştilor sau Viscri, celebrul sat de când Charles, Prinţul de Wales şi-a cumpărat o casă pe care a transformat-o într-o pensiune agroturistică.

Satele săseşti au un viitor sigur atâta timp cât valorea lor culturală şi arhitectonică nu va fi distrusă ca în alte zone ale României.

Casa saseasca, Crit
Casă săsească, Criţ

duminică, 2 februarie 2014

Casa Cositorarului

Prajitura cu morcov si inghetata
Prajitura cu morcov si inghetata, Casa Cositorarlui
Una dintre placerile din timpul calatoriilor, poate cea mai importanta, e aceea de a descoperi oameni interesanti, frumosi, cu visuri si realizari. Sighisoara, pe langa frumoasele case si turnurile masive, gazduieste o mana de oameni care sunt extraordinari. In acest post ii voi mentiona doar pe cei de la Casa Cositorarului.
Terasa de la Casa Cositorarului

Este un loc ideal, indiferent de anotimp. Ascunsa intre Scara Scolii si Trunul Cositorarilor, parca aparata de zidul-ruina al fostei biserici sasesti, Casa Cositorarului este perfecta pentru o cafea gustoasa savurata dimineata, pentru un desert facut in casa si pentru un ceai bun, baut dupa-amiaza.
Prajituri si zambete de la Casa Cositorarului

Si daca tot am mentionat desertul, atunci trebuie sa spun ca este demential! Am incercat multe dintre ele iar favoritele mele au fost prajitura cu morcov si inghetata, urmata imediat de prajitura cu mere. Facute in casa, toate sunt o adevarata desfatare, droguri numai bune de zapacit ficatul sau dieta.
Prajitura cu mere, Casa Cositorarului

Aceste delicatese se pot savura pe terasa sic lipita de ruina bisericii sasesti sau pe mica terasa de langa casa veche a cositorarului. Pe timp friguros puteti intra in universul localului frumos aranjat de maini pricepute si oameni cu gust.
Casa Cositorarului, interior

Veti fi serviti cu placere de doamenle casei, mereu zambarete, care poarta cu mandire un frumos costum sasesc.

Tot aici puteti innopta in cele doua camere adiacente localului. Sunt doua camere amenajate in stilul medieval, cu paturi mari si au baie proprie.

Casa Cositorarului Sighisoara from Diana Gordon on Vimeo.

*acest post nu este un advertorial si nu a fost subiectul niciunui avantaj material sau de alta natura.