Danube Delta on 500px

Câteva dintre cele mai interesante poze din Delta Dunării postate pe 500px.com

wildlife by Costas Dumitrescu on 500px

Fisherman at sunset by Radu Dumitrescu-Elian on 500px

Untitled by Ovidiu Caragea on 500px

Bee-eater by Dan Durmast on 500px

Untitled by Ovidiu Caragea on 500px

Deda Artiom from Danube Delta by Radu Dumitrescu-Elian on 500px

Cattle by Bohus Marian on 500px

Cormorants home by Andreas Fischer on 500px

Between Water and Sky by Mihaela Dinca on 500px

Black-crowned Night Heron (Nycticorax nycticorax) by Gyorgy Szimuly on 500px

Călătorii culinare

Călătoriile ne aduc noi experienţe şi ne lasă să descoperim noi destinaţii. Istoria locurilor pe care le vizităm, arhitectura sau peisajul natural care ne înconjoară şi oamenii pe care îi întâlnim sunt ingrediente ale unei vacanţe de neuitat. Şi totuşi lipseşte ceva foarte important: experienţa culinară.

De această dată mă voi referi doar la restaurante. Ce este interesant, e că atunci când mâncarea este demenţială, servirea este foarte bună iar personalul este atent la detalii şi serviabil fără a fi slugarnic. Ordinea în care le voi descrie este aleatorie. Şi încă ceva, până la urmă acest post ţine de gustul meu culinar dar şi de experienţele personale excelente pe care le-am întâlnit in aceste localuri. Toate aceste restaurante au fost testate de sute de ori, ducandu-mă acolo singur, cu grupuri mici sau mari de turişti străini experimentaţi.

Bella Muzica, Braşov

Sunt ceva restaurante bune în Braşov dar favoritul meu este Bella Muzica. Localizat într-o clădire din centrul vechi al Braşovului, chiar lângă Librăria Cărtureşti din Piaţa Sfatului, acest restaurant are o ofertă culinară extrem de variată. Găseşti aici de la mâncare tradiţională românească, până la mâncare ungurească şi mexicană.  Cea mai mare parte a restaurantului se află intr-o pivniţă veche (OK, o mică parte din ea a fost construită acum 1-2 ani) iar pe timpul sezonului cald se poate mânca pe terasa localizată chiar în vechea galerie de acces către curtea imobilului.

Bella Muzica, Braşov

Fiind mai mereu cu turişti străini după mine, trebuie să îi duc de cele mai multe ori la restaurante cu specific românesc. Asta m-a adus în situaţia sa mă cam satur de atâtea sarmale, mămăligi şi papanaşi. Cu toate acestea, aici mâncarea tradiţională e perfectă. De la platoul ţărănesc  plin de telemea sau caş, jumări care se topesc singure în gura, vinete  şi până la cârnaţii iuţi, totul este perfect. Se poate continua cu o tochitură de cazi pe spate după ce o termini. Sau poate vrei să savurezi ciorbele tradiţionale care sunt gata să te facă să uiţi de lingură şi sa le torni pe gât direct din strachină sau din crusta de pâine dacă vorbim de ciorba de fasole servită în pâine. Să nu uit de gulaşul unguresc servit atât ca supă dar şi ca tocăniţă.

Tacos - Bella Muzica, Braşov

Şi totuşi favoritul meu rămâne tacos-ul. OK, nu prea arată el ca un tacos tradiţional mexican, dar nici nu contează. Combinaţia dintre sos, lipie, brânza românească şi carnea de vită este delicioasa. Se mănâncă pe nerăsuflate.

Crama Sibiul Vechi, Sibiu

Ca şi Bella Muzica, restaurantul Crama Sibiul Vechi este găzduit de o veche pivniţă iar cei care lucrează aici mi-au spus că acest local există ca restaurant de cel puţin 150 de ani. Nimeni  nu ştie ce a fost aici înainte de restaurant.

Traista Ciobanului - Crama Sibiul vechi, Sibiu

Niciodată nu ratez Crama Sibiul Vechi de câte ori sunt in vechiul Hermannstadt. Iar motivul este celebra lor specialitate denumită “Traista Ciobanului”, o combinaţie între carne de porc pe grătar înfăşurată ca un con în jurul unui amestec de brânză, smântână, cârnaţi de casă, şuncă şi ceva mirodenii. Vine aşezată lângă o mămăligă rumenită puţin pe grătar. Recomand să le savuraţi cu ceva murături şi un vin roşu.

Dacă e prea mult atunci încercaţi o pastramă de oaie cu mămăligă. Este cea mai fragedă şi gustoasă pastramă de oaie pe care am incercat-o în toată România. Prea multă carne? Atunci încercaţi o porţie de legume sote sau o ciorbă ţărănească de legume. Yummy! Totul se poate încheia apoteotic dacă plonjaţi în desertul de mere coapate cu fructe de pădure, îngheţată şi clătite. O nebunie!

Casa Iurca, Sighetu Marmaţiei

Nu cred că e cineva aici care să nu ştie cum se mănâncă in Maramureş. Iar dacă la acest lucru mai adaugi şi ceva horincă atunci ai toate şansele să rămâi lipit de scaun.

Până să adulmeci mirosul bucatelor tradiţionale, Casa Iurca impresionează prin arhitectura tipic maramureşeană, prin bunul-gust al ciopliturilor în lemn, artă veche de mii de ani. Vara îmi place să mă aşez la o masă din curtea interioară care dă gard în gard cu Casa Memorială Elie Wiesel.

Casa Iurca, Sighetu Marmaţiei

Atenţie, oamenii de aici mănâncă, nu glumă, aşa că porţiile sunt pe măsură. Totul e bun, de la ciorbe până la sarmale. Dar dacă aveţi noroc veţi vedea cum patronul restaurantului se apucă să facă un foc sănătos în mijlocul curţii peste care aruncă vitejeşte un ditamai ceaunul plin de de bucate care mai de care mai bune. Şi atunci să vezi ce salivezi şi nu  te vei opri până patronului nu i se face milă de tine şi te va servi cu ce face el acolo în oala aia magică bine încinsă.

Casa Iurca, Sighetu Marmaţiei

Nu aş închide fără să menţionez clătitele gratinate de la Taverna Sârbului sau de la Dor de Munte -Sadova sau papanaşii de la  Vila Bran. Tot la Vila Bran se găseşte şi o Tigaie Picantă, o combinaţie destul de serioasa între carne de porc şi pui cu cartofi şi morcovi peste care se adaugă un sos puţin picant.

Clătitele gratinate - Dor de Munte, Sadova

Last but not least, ciorba rădăuţeană din Bucovina, de la Casa Elena – Voroneţ ca să fiu mai exact, este de nerefuzat. OK, şi cu asta chiar închei, micii de La Cocoşatu sunt şi vor fi mereu regii micilor.

PS. Să nu credeţi că mănânc doar ceea ce am descris mai sus. Într-un post viitor voi vorbi şi despre cele mai delicioase şi sănătoase alegeri care pot fi făcute în restaurantele din România.

National Geographic Traveler

Revista National Geographic Traveler, ediţia de primavară 2014, la care am şi eu onoarea să fiu părtaş, a apărut pe piaţă. Pe lângă faptul că nu-mi vine nici azi să cred că scriu pentru National Geographic, pot spune că în acest număr am o coloană despre satul Criţ.

Miroase frumos, da, îmi place înainte de orice să miros revistele National Geographic aşa cum fac şi cu cărţile pe care le cumpăr. Revista arată bine, pozele sunt frumoase. O menţiune pentru pozele lui Bogdan Croitoru.

Pe lângă coloana scrisă de mine veţi mai găsi poveşti despre Delta Dunării, o interesantă incursiune în istoria iei Româneşti, un articol despre cicloturism şi multe alte articole legate de destinaţii externe.

Destule motive ca să cumpăraţi revista şi apoi să exploraţi voi înşivă unele dintre destinaţiile descrise în revistă.

Foto comparaţie

Zilele trecute am ieşit la o o tură foto prin Parcul Cişmigiu. În dimineaţa respectivă am avut o lumină bună aşa că până şi camera foto de la vechiul meu Nexus a făcut faţă cu brio. Ba chiar o anumită poză a reuşit să ma impresioneze prin calitatea ei. Întâmplător am făcut aceeaşi poză atât cu telefonul dar şi cu DSLR-ul – de care e, asta chiar nu are importanţă, Important e că e cu mult mai scump decât camea telefonului. OK, rezultatele sunt destl de apropiate aşa că vă las pe voi să ghiciţi care este făcută cu telefonul şi care este făcută cu DSLR-ul. Nu încercaţi să copiaţi pozele pentru a citi Exif datele pentru că le-am şters.

Forsiţia, Parcul Cişmigiu

Forsiţia, Parcul Cişmigiu