Trafalgar Square, the British Library, the National Galleries, Buckingham Palace, Big Ben şi multe alte atracţii. Toate astea se găsesc în Londra. Azi era singura mea zi liberă în care puteam să uit cu totul de România şi să mă bucur cât mai mult de acest minunat oraş. Adică să fiu cu totul doar un sibarit.
Cu toate astea am decis ca înainte de orice să votez. Ştiam că sunt doar 3 centre în Londra unde se poate vota. De fapt sunt 3 secţii doar pe siteul ministerului de externe. În realitate secţia de la ICR este una şi aceeaşi cu cea din ambasadă. Mă aşteptam să fie coadă, să dureze ceva. Am venit hotărât să stau cât trebuie ca să pot vota. Şi asta pentru că ştiu cât de importante sunt aceste alegeri. Este momentul în care PSD-ul, acest partid de mafioţi, se poate dezintegra dacă pontănacul nu devine El Presidente. Dar ca să fiu călcat în picioare de guvernul pontănacului în acest fel, nu mă aşteptam. A duart 5 ore ca să pot vota. 5 ore în care doar o secţie a fost deschisă în ambasadă, o secţie doar cu 4 ştampile. Şi asta de ce? Pentru că aceşti oameni care au venit chiar şi din nordul Angliei nu pot fi cumpăraţi cu un mic, o găleata sau 50 de lei.
Şocantă a fost intervenţia amabasadorului care foarte lejer a ieşit în faţa ambasadei să ne ceară să fim calmi. Noi, care deja eram în faţă, doar la 30 de minute de ştampilă, eram calmi dar oare cei care se aflau la 5 ore în spatele nostru oare cât de calmi puteau să mai fie?
Câteva cuvinte despre fraierii care au comups aceste cozi. Erau o groaza de tineri, educaţi, optimişti şi cu locuri de muncă apreciate. Deşi doar pe vremea comuniştilor puteai să stai la aşa cozi, să stau alături de ei a fost o plăcere. Cei mai mulţi dintre ei erau votanţi de Macovei sau Johannis. Ponta era doar subiect de glume.
Ponta, fuck you!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu