sâmbătă, 10 ianuarie 2015

Ortodocşii, cei mai mari caricaturişti

"Eu nu sunt Charlie" s-au grăbit aiatolahii tuturor religiilor să spună. "Când mi-l arăţi pe Jesus scuipat pe vagin ai depăşit orice limită. Aşa ceva nu se face." Mă bucur foarte mult să aud asta pentru că acest argument va fi folosit şi în cazul frescelor pictate pe bisericile ortodoxe în care lipsa justiţiei, executarea pe loc, rasismul sau tot felul de pedepse pentru încălcarea normelor creştine sunt expuse cu atâta mândrie. Poate unii vor spune că aceste fresce sunt pictate acum sute de ani şi că nu ai cum să le distrugi doar pentru că normele de atunci nu mai sunt valabile astăzi. Nimic mai greşit. În ultimii 25 de ani în România s-au construit aproape 20 000 de biserici. De, astea sunt priorităţile românului. Imaginile de care pomeneam mai sus se regăsesc din abundenţă şi în aceste biserici noi.

Sunt absolut sigur că în cazul în care un ateu descreierat (cum poate fi un ateu dacă nu descreierat?), va împrăştia creierii unui popă, nea CTP, flaviosul Pleşu sau alţi retrograzi vor condamna cu tărie actul barbar, dar nu vor uita să menţioneze că şi ateul a fost ofensat de frescele creştine care numai pioase nu sunt.

Deci, "nu eşti Charlie" înseamnă în acelaşi timp "nu eşti creştin". Asta doar dacă nu alegi să aplici propriile norme după bunul tău plac.



Puţină înţelegere în numele Domnului. Tot ce nu e creştin merită să ajungă in iad, la tortură, că nu vă strică.
Voroneţ, Judecata de Apoi - prezentarea non-creştinilor ca păcătoşi
 Ia zi tu băi bărbosule, tu eşti al lui Mohamed? Da?! La tortură.
Moldoviţa, Judecata de Apoi.
 Tortura, acea distracţie creştină.
Horezu, Judecata de Apoi.
Puţin foc pentru păcătoşi.
Scara Virtuţilor. Comana.
Şi mai mult foc.
Horezu, Judecata de Apoi.
 De curve nu mai vorbim. Merită să fie pedepsite exemplar.
 Comana. Judecata de Apoi.
Te dai la Fecioara Maria? Ia să-ţi tai eu mânile. Ţi le pun la loc dacă din evreu te faci creştin. 
Bârsana, Adormirea Macii Domnului.
Sfântul Dumitru, intr-o zi în care mai omora şi el. In the name of Jesus. 
Bârsana. Sfantul Dumitru.
Asta e deja apocaliptică. Foc, tortură, balauri. Ce frumos, ce vremuri...
Constanţa, Judecata de Apoi.

Am lăsat pentru la sfârşit ceva mult mai serios. Una dintre cele mai mari ofense aduse unui creştin e să negi caraterul divin al lui Isus. Îţi va spune imediat că îi estropiezi religia, că e foarte ofensator şi inacceptabil. Din păcate pentru ei, negarea caracterului divin în cazul lui Isus s-a petrecut cu foarte mult timp înainte, în secolul patru, chiar în interiorul bisericii, când Arius, un preot din Alexandria, a ridicat această problemă la Consiliul de la Niceea. Evident, a pierdut, a fost exilat şi se pare că a murit otrăvit. Apoi a fost declarat eretic până în zilele noastre de către Biserica Ortodoxa. Desigur, această erezie nu trebuie uitată şi se află la loc de cinste în Judecata de Apoi, unde un înger îl trage pe Arius de barbă în focul iadului pentru puţină tortură, că aşa e creştineşte.
Arius în flăcări. Voroneţ - Judecata de Apoi

Până şi biserica a încălcat limita impusă de cele 10 porunci idolatrizând imagini. Şi atunci de ce nu ar face acelaşi lucru un amărât de păcătos? Dacă iconoclasmul ar fi fost victorios cu siguranţă că astăzi nu am mai fi avut bisericile pictate din Bucovina.

Închei prin a spune că de fiecare dată când vizitez aceste biserici pictate sunt impresionat de valoarea lor artistică, dar mai ales de umorul de care pictorii din vremuri de mult apuse au dat dovadă, de multe ori chiar şi în cele mai sfinte lucruri pentru ei. Azi, constat că unii şi-au pierdut acest umor.