Ogra? Ce? Unde?

Telefonul sună şi răspund imediat:

- Salut.
- Salve. Pe unde eşti?
- În Ogra.
-  A, nu eşti în ţară?!
- Ba da, tocmai ţi-am spus că sunt în Ogra.
- Ce mă?! Unde?
- OGRA, frate!
- Ogra? Unde e asta?

Cam aşa a decurs o discuţie la telefon cu unul dintre amicii mei. De fapt, când spui Ogra toţi ridică sprâncenele în speranţa că le voi  da mai multe detalii. Această mică localitate se află pe drumul principal dintre Târgu Mureş şi Turda. Ogra ar fi rămas şi pentru mine o necuoscută, doar un nume de sat unguresc scris pe o tablă pe marginea drumului, nume pe care l-aş fi uitat imediat. Dar aici, acum câţiva ani în timpul unui tur cu un fotograf din America, am observant un alt semn care mi-a atras imediat atenţia. Pe el se putea citi clar “Castelul Haller”.

Castelul Haller, Ogra

Familia Haller, o importantă familie de grofi din Transilvania, a deţinut mai multe castele de-a lungul timpului, cele din Coplean şi Cetatea de Baltă fiind printre cele mai importante. Din păcate, multe dintre aceste castele din Transilvania se află într-o stare de degradare avansată. Unele, puţine la număr, au fost salvate sau se află în renovare.

Maşină de epocă la Castelul Haller, Ogra

Castelul Haller din Ogra, aflat acum în proprietatea unei familii tinere din Târgu Mureş a fost renovat şi transformat într-un hotel cu stil. De curând intratrea în curte se face direct de pe drumul naţional, evitând în acest fel hârtoapele drumului care trece prin sat. Odată intraţi în holul de primire, bunul-gust îşi face prezenţa imediat. Mobilierul clasic din lemn masiv, tablourile mari de pe pereţi şi primirea caldă fac din acest loc cel puţin un loc de popas ideal.

Telefonul din cameră. Castelul Haller, Ogra.

Am avut aici atât grupuri mici cât şi mari iar turiştii mei străini au fost mereu încântaţi de ceea ce au văzut.

Propietarii merită felicitări pentru munca depusă şi vă puteţi da seama de realizările lor în momentul în care vă vor arăta pozele castelului la momentul achiziţiei. Atunci era doar un morman de moloz între pereţi scorojiţi.

Pentru mai multe detalii vă recomand filmul de mai jos.

Satul Criţ

Transilvania are două regiuni unde satele au fost păstrate aşa cum erau cu mult timp în urmă. În secuime poţi găsi acele locuri unde viaţa pare să-şi urmeze acelaşi curs de ani şi ani de zile, în timp ce în zona saşilor o lume întreagă a dispărut parcă într-o secunda. Paradoxal, poate că tocmai această dispariţie a unei civilizaţii a făcut ca aceste sate săseşti să fie salvate de la o totală transformare.

Casă săsească, Criţ

Nume ca Meşendorf, Vurpăr, Cincu şi multe altele nu înseamnă mare lucru pentru mulţi dintre noi. Aici au trăit saşii, acest popor adus de regii maghiari acum 800 de ani. Aici şi-au construit lumea lor, au arat pământurile în timp ce îşi construiau casele si bisericile ca nişte castele semeţe. Timpul s-a scurs încet, secol după secol, până când nu a mai avut răbdare cu ei. După al doilea război mondial saşii, cei care supravieţuiseră, au plecat, au lăsat în urma totul – uliţe, case, biserici, toată civilizaţia lor. Casele au început să cadă apăsate de propria lor singurătate sau au fost preluate de români şi romi.

Căruţă pe drumurile din Criţ

După 1989 pentru o lungă perioadă de timp lumea saşilor şi-a căutat drumul. De ceva ani se pare că l-a găsit. O mică parte dintre saşi s-a întors pentru a-şi renova proprietăţile în frumoase case de vacanţă, motiv pentru care mai sunt numiţi şi saşi de vacanţă. Alte case au fost preluate de români, italieni, olandezi sau chiar prinţi englezi şi transformate în splendide pensiuni.

Răsărit în Criţ

Criţ (Kreuz) este unul din aceste sate unde viaţa renaşte. Drumul dintre Braşov si Sighişoara aleargă grăbit, fără să-i pese de dealurile rostogolite ale Transilvaniei sau de fostele sate ale saşilor. Motiv pentru care doar cei împinşi de curiozitate pot părăsi drumul principal coborând înspre satul aruncat în vale. Odată ajuns în vale, lumea pare schimbată, îngheţată în trecut, şi asta în doar câteva sute de metri. Această senzaţie se amplifică şi mai mult pe drumul larg de ţară, flancat de casele săseşti bine întreţinute. Din când în când, ca într-un spectacol ireal, praful ridicat de câte o căruţă trasă de un cal încătuşează lumina dimineţii răcoroase. Impresionat de fiecare detaliu al acestei lumi vizitatorul nu poate decât să admire frumoasa arhitectură a caselor, unele dintre ele având sute de ani vechime.

Pensiunea Casa cu Zorele din Criţ

Repede, drumul ajunge în faţa bisericii săseşti. De aici, de deasupra staului, poţi avea o vedere frumoasă peste dealurile Transilvaniei. Împrejmuită de ziduri groase şi turnuri înalte, biserica începe să-şi recapete încet înfăţişarea de altă dată prin grija Fundaţiei Michael Schmidt.

Pensiunea Casa cu Zorele din Criţ

Încet, dar sigur, Criţ reînvie. Deja există câteva pensiuni în sat, Casa cu Zorele fiind un bun exemplu pentru cei care sunt implicaţi în activitatea turistică. Criţ este si o bună bază pentru excursii de o zi. Se pot vizita faimoasa cetate a Sighişoarei, cetatea Rupea, recent deschisă turiştilor sau Viscri, celebrul sat de când Charles, Prinţul de Wales şi-a cumpărat o casă pe care a transformat-o într-o pensiune agroturistică.

Satele săseşti au un viitor sigur atâta timp cât valorea lor culturală şi arhitectonică nu va fi distrusă ca în alte zone ale României.

Casă săsească, Criţ