Pagini

Se afișează postările cu eticheta fotografie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fotografie. Afișați toate postările

duminică, 30 august 2015

O raită prin Retezat

Zilele trecute am dat o raită prin ţară cu ocazia unui info tur. A fost rapid, prin zone în care nu ajung foarte des cu turiştii mei străini. Şi dacă tot am plecat haihui am zis să-l iau şi pe fostul meu coleg din facultate, Narcis.
Cascada Lolaia - Munţii Retezat

În final am ajuns şi în Retezat, mai precis în zona denumită Cârnic. Aici ajungi din Ohaba de sub Piatră, comună care se află pe drumul dintre Haţeg şi Petroşani. Ajungând noi pe la 12:30 în Cârnic am decis să plecăm spre Cabana Pietrele. Am lăsat maşina în campingul din Cârnic, 5 lei/zi, dar apoi am realizat că la fel de bine puteam să o lăsăm 200m mai sus pentru 0 lei. Dacă ajungeţi târziu la Cârnic veţi putea înnopta la una din cele 3-4 cabane din zonă sau dacă nu, încercaţi prin Nucşoara sau Ohaba de sub Piatră.
Valea Pietrele - Munţii Retezat

În drum spre Cabana Pietrele am făcut un mic ocol pe la cascada Lolaia. Chiar merită să mergeţi pe acolo, zona fiind foarte frumoasă. Am pierdut cam o oră cu pozele şi apoi am continuat de-a lungul drumului, tot oprindu-ne pentru poze, setări de filtre, trepiede, shooting-uri prin Wi-Fi şi alte nebunii. Trebuie să-i mulţumesc lui Narcis pentru răbdarea de care dă dovadă de fiecare dată când merge cu mine.
Lacul Bucura - Munţii Retezat

La Cabana Pietrele am ajuns abia la ora 6 seara! Am mâncat o friptură uriaşă pentru doar 22 de lei. Era atât de mare încât jumătate din ea a ajuns sandviş pentru a doua zi. De dormit am dormit într-o căsuţă din complex, 25 de lei de persoană. Dacă toată ziua a fost înnorat, perfect pentru fotografii cu expuneri lungi, seara s-a înseninat. A fost frig în cabană dar după un lapte praf, încălzit la primus, şi ceva cereale eram gata de plecare la ora 8. Drumul prin pădure ajunge repede la Cabana Genţiana dar noi am fost iar foarte lenţi din moment ce eu mă tot opream la fiecare traversare de râu pentru poze.
De la Genţiana pădurea lasă loc lăstărişului şi jnepenilor iar valea se deschide larg. Cerul albastru, norii albi-pufoşi şi aerul curat fac din această zonă un paradis (ce clişeu).
Vârful Peleaga - Munţii Retezat. Înainte şi după.

În acelaşi ritm lent, cu zeci de poze luate la fiecare pas, am ajuns la Lacul Pietrele iar de aici, printre miile de bolovani retezaţi parcă de giganţi nebuni, în Şaua Bucurei. Din Şaua Bucurei ai o vedere superbă, atât spre nord, cât şi spre sud unde Lacul Bucura se întinde liniştit. Aici am campat. Din Şaua Bucurei puteţi vorbi la telefon. Eu am avut semnal atât pe Vodafone, cât şi pe RCS. Ba mai mult, internetul pe RCS merge perfect.
Valea Galeşului - Munţii Retezat

Locul de campare din Bucura, free of charge, este ideal. Ai mici ziduri de piatră deja construite care te vor apăra de vânt, un izvor de apă, un peisaj superb şi mai mult ca sigur vei fi înconjurat de oamenii de treabă, jumătate din ei fiind straini. Cred că cei mai mulţi străini erau polonezi şi cehi. Partea haioasă e că la Lacul Bucura mi-am dat seama că sunt fan înrăit Decatholn din moment ce cortul, rucsacul, sacul de dormit, vesela, recipientul de apă, pantalonii de munte şi polarul erau toate cumpărate din Decathlon. Mai mult decât atât, produsele Quechua erau prezente la mulţi alţi români prezenţi pe acolo. Ce mai, parcă Decathlon îşi deschisese încă un magazin în Munţii Retezat. Doar cehii ce mai rupeau monotonia cu corturile lor Husky.
Valeea Berbecilor - Munţii Retezat

A doua zi am plecat destul de târziu, pe la 10:30. Prin Valea Berbecilor am ajuns la Peleaga, exact după 10 ani. De pe Peleaga am coborât spre Valea Rea iar de aici, pe lângă Lacul Galeş şi prin Valea Galeşului am ajuns înapoi la Cârnic. Era deja 8 seara dar am decis să căutăm o pensiune unde să ne spălăm. Am stat în Haţeg la privaţi. Gazda nu ne-a lăsat să mergem la un restaurant şi ne-a servit cu ceva răcituri şi o zacuscă demenţială. I-am terminat borcanul şi apoi am mers la culcare morţi de oboseală dar fericiţi că în sfârşit am mai făcut iar Retezatul, poate cel mai frumos munte din România.
Valea Pietrele - Munţii Retezat

Click aici pentru mai multe fotografii.

luni, 12 ianuarie 2015

Instagram 2014

În 2014 Instagram a reuşit să atingă 300 de milioane de conturi, depăşind în acest fel platforma Twitter. În era telefoanelor mobile, toate cu o cameră foto, nici nu e de mirare. Dacă tot e aşa de popular, atunci zic să postez aici un mic top cu cele mai apreciate poze pe care le-am  urcat in 2014 pe Instagram. Pentru că fac poze atât cu dslr-ul dar şi cu telefonul, am decis să am două conturi, unul pentru fiecare. Mai jos sunt cele mai populare poze făcute cu telefonul (cont @bydaniel.me), celelalte urmând a fi prezentate pe blogul Covinnus Travel.


Locul 5 este adjudecat de o poză pe care am facut-o in curtea palatului de la Mogoşoaia intr-o frumoasă zi de primăvară târzie. Un superb câmp de irişi se întindea în faţa mea pe o lungime considerabilă. 

Pe locul 4 se găseşte un apus de soare fotografiat în Trieste de pe Molo Audace.


A treia fotografie îmi aduce aminte de o tură până la Snagov cu un grup de japonezi. Nu pot să uit bucuria acestor oameni de a alerga prin câmpurile de floarea soarelui, pentru că da, am oprit de mai multe ori. M-am minunat şi eu de bucuria excesivă a japonezilor aşa că odată ajuns acasă am studiat puţin această plantă. Cea mai importantă arie de cultivare a acestei plante se află in Europa de sud-est, urmată de mici zone prin Asia, America (sud, nord) şi puţin în Africa de Sud. Nu şi în Japonia. Ca o curiozitate, menţionez faptul că cea mai înaltă plantă de floarea soarelui a atins înălţimea de 8m23cm!

Locul 2 este primit de superbul parc natural de la Plitvice, Croaţia. Acest parc este atât de magnific incât şi cu o cameră ieftină poţi face poze de pus în ramă. Cele 16 lacuri, adevărate baraje naturale formate din travertin, reprezintă raiul pe pământ. Atenţie, zona este foarte populară aşă ca dacă vreţi să vizitaţi acest parc încercaţi să evitaţi sezonul de vară.

Marele premiu revine unei poze pe care am facut-o in Munţii Bucegi, zona Bran.

miercuri, 31 decembrie 2014

Povesti de iarna

Iarna, un anotimp perfect pentru fotografie. Atmosfera este curată, ceaţa pluteşte liniştită în dimineţile târzii iar omătul acoperă relieful într-o mantie magică. De multe ori cuvintele nu pot descire frumuseţea acestui anotimp aşa că voi lăsa imaginile să vorbească de la sine. Doar atât vă mai spun, un călduros "La Mulţi Ani!"

Romanian winter by Bogdan Tache Pink by Bogdan Panait
Fairytale winter by Ciprian Dumitrescu
Sunrise in the Carpathian Mountains by Daniel Gheorghita
Frozen in Time by Cristian Sirbu
Pure by Ksenia Voeykova
winter by Octavian Serban
Cold Morning by Attila Szabo
Biserica Stavropoleos by Bucharest-Today
Frosty morning by Mihai Moiceanu
Seconds of light by Adrian Petrisor
Ski-ways by Andrei Cislariu
Peles by Nora De Angelli
Evening View by Ioan-Alexandru Alexandri Real Winter by Richard de Gouw
Winter Photo Shooting by Stan Sebastian
Frozen Moment by Elena Simona Craciun
Ceahlau Mountains by Sorin Untu
Winter pointed shoes by Stefan Andronache
Untitled by Elena Simona Craciun

joi, 20 noiembrie 2014

Cele mai fotografiate destinaţii din România

Google deţine site-ul panoramio.com, un site unde utilizatorii îşi pot încărca pozele lor şi le pot aloca o poziţie geografică. În acest fel sightmap.com a realizat un top al celor mai fotografiate destinaţii din lume. În top 3 avem New York, Roma şi Barcelona. Clasamentul este continuat cu Paris, Istanbul, Veneţia, Monte Carlo, Florenţa, Buenos Aires şi Budapesta care ajunge pe poziţia 10. Poate cea mai mare surpriză vine de la Londra care se află abia pe poziţia 15, două locuri în spatele cascadei Niagara. În primele zece destinaţii, 8 sunt din Europa, una din America de Nord şi încă una din America de Sud.

Evident că oraşele mari beneficiază de o poziţionare mult mai bună în clasament, dar cele care sunt destinaţii turistice ajung să se poziţioneze cum mult în faţă, raportat la numarul locuitorilor din oraşele respective. Astfel, avem oraşe medii şi mici, Florenţa, Veneţia, Monte Carlo sau Budapesta, care intră în top 10.

În ce priveşte România, cele mai fotografiate destinaţii sunt Bucureşti (locul 91 mondial), Braşov (295), Transfăgărăşan (315), Sibiu (350), Sighişoara (388), Timişoara (401), Constanţa (480), Bran (564), Sinaia (587), Iaşi (867).

Din acest clasament rezultă câteva date interesante iar pe baza lui se pot dezvolta chiar şi viitoare strategii de promovare turistică. Se aude, ANT? Bucureştiul rămâne poarta de intrare a României şi oraşul cu cea mai dezvoltată infrastructură din ţară. Dar se observă ca puse una lângă alta, Braşov, Bran şi Sinaia reprezintă cea mai importantă zonă turistică din ţară. Este urmată de zona Sibiu-Transfăgărăşan.

În comparaţie cu noi, ţările din jur, cu excepţia oraşului Budapesta, sunt în urma României. Odesa (99) urmează Bucureştiul in top 100 dar acest oraş cred că va cădea în clasament din cauza vaselor de croazieră care acum ajung doar în Constanţa. Esztergom se află pe locul 112. Beneficiază de o plasare avansată pentru că are o poziţionare geografică foarte bună, se află între Budapesta, Viena şi Bratislava, dar şi pentru că are o istorie bogată, fiind centrul religios din Ungaria.

Bulgaria intră în top cu Sofia abia pe locul 153, în timp ce Nesebar se afla pe poziţia 168. Chiar şi Belgrad are o poziţie mai bună, aflându-se pe locul 114.

Acum ştiţi cam ce să vizitaţi în lume, în România dar şi prin jurul nostru dacă e să ne raportăm la cele mai fotogenice destinaţii.

Topul celor mai fotografiate destinaţii din România

1 Bucureşti

2 Braşov

3 Transfăgărăşan

4 Sibiu

5 Sighişoara

6 Timişoara
Timişoara

7 Constanţa
Constanţa

8 Bran
Castelul Bran

9 Sinaia


10 Iaşi

luni, 5 mai 2014

Un fotograf se face de râs

Un fotograf român s-a făcut de râs după ce a pozat un câmp de rapiţă în alb-negru. Când toată lumea fotografiează rapiţa în toată splendoarea ei, când toţi fotografii experimentaţi saturează câmpurile galbene şi cerul albastru, un fotograf român le-a stricat buna-dispoziţie postând pe blogul său o poză alb-negru.

Canola Oleifera, renumitul fotograf american de origine italiană, s-a arătat şocat şi a declarat că va propune interzicerea tuturor pozelor fotografului român. Acesta din urmă, pe numele lui Brassica Rapa, a declarat că se simte foarte ruşinat de ceea ce a făcut şi că se gândeşte serios să îşi vândă aparatura foto în care a investit o groază de bani. Evident, adăugam noi, a investit degeaba. Mai jos puteţi vedea oroarea fotografică.
Rapita
Câmp de rapiţă de Brassica Rapa


PS. Chiar îmi place rapiţa, îmi place chiar şi un selfie în rapiţă dar parcă e ca porcul de crăciun frate. Chiar, unde vezi acum o poză cu un Ghiţă pârlit de paie?

duminică, 4 mai 2014

It’s all gone, Constanţa

Cazinoul Constanţa
Ca fotograf am fost în rai, ca simplu călător am fost atras, ca turist am fost dezamăgit, ca român am fost ruşinat.

Ieri, după aproape un an, am ajuns în Constanţa pentru un tur cultural. Ştiu oraşul, îi cunosc mentalitatea şi mai ales jegul autorităţilor pe care le dispreţuiesc. Prin urmare trebuia doar să-mi spun povestea în faţa turiştilor, să le spun la rece date banale cum că oraşul este cel mai vechi din România şi cel mai mare port din ţară, că a fost fondat de greci sau că aici a trăit poetul Ovidiu. Dar a fost puţin altfel.
Pe faleza cazinoului din Constanţa

Am ajuns în Constanţa pe la ora 10 dimineaţa. Încă se dezmorţea. Probabil după o altă noapte bahică. Cerul era innorat iar griul său accentua decreptitudinea cazinoului. Clădirea asta nici mândrie nu mai are. Stă acolo ca o pleaşcă gata să cadă la orice lovitură. Parcă e un locuitor de la ţară cu o pensie de 100 lei pe lună. Încerc să ajung în zona cu vedere la mare, dar mirosul acru de pişat mă obliga sa mă retrag.
Constanţa - Zidurile caselor din centrul vechi

Faleza e distrusă şi denivelată. Parte din ea a fost reconstruită dar munictorii au dispărut cu tot cu utilaje. Doar un bărbat stă nepăsător intr-un şezlong zapând prin telefonul său. Nu departe de el ,un artist al străzii cântă plictisit la un acordeon vechi “Vagabondul Vieţii Mele”.
Constanţa – contrast între ziduri şi maşini

Sunt familiar cu peisajul, dar profit de cerul gri şi mă gandesc la o poză alb negru în momentul când aparatul face click, încadrând cazinoul şi gardul ruginit.
Constanţa – o Dacie veche rezonează cu oraşul degradat

Trecem pe lângă parcul arheologic în care un maidanez plictisit stă tolănit printre PET-uri şi o apucăm spre moschee. E momentul în care fotograful din mine devine alert iar aparatul începe cu adevărat să devină o parte din mine. Străzile aflate în reparaţii (oare de câtă vreme?!) emană un praf fin care se depune uşor pe pantofi. Clădirile vechi stau să cadă iar pereţii lor contrastează cu maşinile noi şi lucioase. Doar o Dacie Break 1310 şi un Mercedes care a văzut şi vremuri mai bune rezonează cu împrejurimile. Decidem să urcăm in minaretul moscheei. E momentul în care am fost încântat de lumea haotică ascunsă de terasele blocurilor şi caselor. O fată îşi întinde minuţios rufele pe terasa casei unde, aruncate de-a valma, se pot vedea gunoaie, scaune, mese sau chiar o veche reclama la Daewoo. De sus, Piaţa Ovidiu pare îngrijită, dar multe din clădirile care o înconjoară sunt in aceeaşi stare avansată de deteriorare. Doar Muzeul de Arheologie şi un restaurant parcă îndrăznesc să işi arate strălucirea ca pe o frondă adusă nepăsării.
Constanţa – străzi în centrul vechi

Continui fără o direcţie anume şi descopăr aceeaşi stare de degradare în tot oraşul vechi. Clădiri din care doar pereţi coşcoviţi se mai păstrează, maidanezi plictisiţi, mult praf şi străzi sub formă de capcane pentru trecători. Strada Sulmona din Constanţa e de un umor sublim. Ruinele caselor de pe această stradă, canalele fără capace şi manelele care se aud dintr-o casă cu geamuri sparte contrastează puternic cu oraşul propriu-zis din Italia, un oraş cu un centru impecabil.
Constanţa – viaţa de pe terase

Soarele apare. Ne întoarcem spre maşină mergând de-a lungul falezei, înapoi pe lânga cazinou. E deja ora 4 iar locul e mult mai animat. Apar fetiţele cu mers de vacă, alea cu tocuri înalte şi genunchi îndoiţi la fiecare pas. Una trece pe lângă mine rujată cu un roz-căcăniu şi elegant lasă un şerveţel să-i cadă din mână pe asfaltul plin de gropi şi praf. Mă uit curios la maşina din care am văzut că a coborât. Numere de Ilfov.
Constanţa – viaţa de pe terase

Pe faleză soarele bate puternic. Lume multă, selfie-uri la greu. Acelaşi acordeonist de dimineaţă sparge ţipetele pescăruşilor cu o melodie ritmată balcanică. Doi tineri dansează lângă el. Pe plaja de lângă cazinou părinţii îşi lasă copiii să se joace printre stâncile învăluite de apa mării şi alte gunoaie. Fete frumoase admiră cerul albastru.
Constanţa – viaţa de pe terase

Constanţa ilustrează foarte bine cei 25 de ani trecuţi de la revoluţie. O totală nepăsare faţă de ce ne înconjoară, faţă de faptul că suntem furaţi fără să ne pese, ba chiar îi mai votăm pe hoţi şi a doua oară.
Constanţa – viaţa de pe terase

E clar, ne-am învăţat să trăim printre ruine. Doar câte unul mai scrie pe ziduri un protest soft. Dar cine are timp să-l citească? Poate doar un ghid venit să prezinte Constanţa turiştilor străini.
Constanţa – străzi în centrul vechi
Constanţa – O terasă perfectă pentru un grătar şi o bere la PET

Constanţa – străzi în centrul vechi
Constanţa – trecutul e sărăc, viitorul e un turn de sticlă
Constanţa – Piaţa Ovidiu, singura zonă mai civilizată


Constanţa – Viaţa în centrul vechi
Constanţa – Viaţa în centrul vechi
Constanţa – Strada Sulmona în contrast total cu oraşul Sulmona
Constanţa – Clasa de mijloc
Constanţa – Clădiri in centrul vechi
Constanţa – Clădiri in centrul vechi
Constanţa – Clasa de mijloc
Constanţa – pentru salvarea oraşului sunaţi la 112
Constanţa – pe faleza cazinoului
It's all gone, Constanţa