Pagini

duminică, 25 decembrie 2016

Sol Invictus, Hanuka şi Crăciun fericite!

Sunt foarte multe motive pentru care un ateu ar trebui să sărbătorească sau cel puţin să accepte crăciunul ca un eveniment anual important. În primul rând, evenimentul nu e chiar aşa de creştin pe cât de mult cred creştinii, mulţi dintre ei habar neavând ce serbează cu adevărat. E un eveniment legat de solstiţiul de iarnă când în sfârşit ziua începe să crească, dând în acest fel speranţă culturilor de acum mii de ani.


Poate că cel mai important motiv este diversitatea pe care mulţi creştini o resping, sunt refractari la ea, doar vezi cel mai recent caz al numirii prim-ministrului Sveil Shaidehh, respinsă nu neapărat pentru relaţiile sale cu lumea coruptă din PSD, ci pentru că e musulmană. Nu trebuie să iei această poveste a lui Isus ad litteram, just enjoy it.

Să fim serioşi, fie că vrei sau nu, ca ateu faci parte din cultura creştină, de altfel, nici măcar nu ai fi ateu într-o cultură islamică. Ai cam fi dead meet, aşa cum se întâmplă prin Bangladeş. Istoria şi cultura creştină sunt esenţiale pentru Europa de azi. Sigur, suntem cu sute de ani în urmă, poate chiar mii, din cauza religiei, cum o spune Carl Sagan. Nu e un motiv de mândrie aşa cum încearcă intelectualii creştini să impună această idee, dar se putea şi mai rău.

Mulţi dintre noi încă avem părinţi creştini şi de dragul lor ne putem bucura alături de ei. E foarte înduioşător să-ţi vezi părinţii cum te aşteaptă cu tone de mâncăruri pe masă, dar cel mai important e că poţi fi cu ei. Iar vinul e la fel de bun chiar şi de crăciun.

Mulţi dintre prietenii noştri sunt creştini. Ne simţim bine cu ei, râdem cu ei, plângem cu ei. Printre puţinii mei prieteni, cine dracu' să se încurce cu unul ca mine, cei mai mulţi nu sunt atei, ci creştini, chiar creştini care se implică foarte mult în religie. Şi până la urmă, pe cine am mai bate noi la cap cu întrebări religioase, cu discuţii care îi scot din zona lor de confort?

Pentru că un ateu poate înţelege chiar mai bine mesajul crăciunului. Să fim serioşi, nu prea ne omorâm cu şoriciul şi tone de carne sau sarmale. Pentru noi tot anul merită trăit, nu doar două zile de crăciun şi alte două de paşte. Zilele acestea, cumpătarea poate fi întâlnită mai degrabă la atei decât la creştini.

Pentru că ateii sunt singurii care fac bradul de crăciun (care între noi fie vorba, nu prea e creştin) în ajunul crăciunului. Creştinii mai au puţin şi îşi duc brazii in august pe plajă la Mamaia.

Pentru că e cool să ieşi la plimbare a doua zi de dimineaţă când oraşul e complet gol, liniştit, doar al tău.

Pentru că un ateu poate sta departe de această cruciadă consumeristă, în acest fel, chiar şi fără să vrea, fiind mult mai aproape de bun-simţ.

Pentru că şi tu ca ateu îl strigi pe Dumnezeu când îţi dai drumul, hai recunoaşte asta.

Pentru că nu iei totul în serios aşa cum face un creştin care e gata să-ţi ţină prelegeri pline de morală creştină.

Pentru că e de preferat un creştin prost decât un ateu prost. Primul măcar are scuze.

vineri, 25 noiembrie 2016

Horia Roman Patapievici. Manual de executare în public.

Sunt sigur că mulţi dintre voi aţi citit pasajul în care Horia Roman Patapievici îl menţionează pe Mihai Eminescu. Sunt sigur că unii dintre voi aţi fost dezgustaţi de ceea ce aţi citit şi că v-aţi exprimat public dezaprobarea. Dar despre ce este vorba?

Pe scurt, un elogiu al lui Horia Roman Patapievci la adresa lui Eminscu a fost transformat de un individ greţos într-un atac imund la adresa celui dintâi. Practic, HRP îi critică pe unii românii pentru că îl cam dosesc pe Eminescu de parcă ar fi un cadavru într-o debara. De aici şi până la “Horia Roman Patapievici consideră că Eminescu este un cadavru pe care trebuie să-l ţinem în debara” n-a mai fost decât un pas. Preluat de presa coruptă, mai ales Antena 3, dar şi răspândit de incultura din social media, Horia Roman Patapievici s-a văzut pus în faţa unui val de atacuri grobiene, subumane.

În aceeaşi notă continuă şi ciorna Cotidianul care îi acuză pe Patapievici, Pleşu, Liiceanu sau Baconschi că au tăcut în cazul celebrului “Dosar Microsoft”. Doar pentru că oamenii aceştia au participat la nişte conferinţe organizate de Microsoft e clar că sunt vinovaţi. O aberaţie imensă, lipsită de o minimă notă de profesionalism, de o brumă de logică.

Haios e că amatorii de la Cotidianul i-au uitat pe Mario Varga Llosa sau pe Adam Michnik care au participat şi ei la aceste conferinţe. E clar că şi aceştia au pus umărul la “Dosarul Microsoft”.
Oare câţi dintre cei care l-au înjurat pe Patapievici ştiu că omul acesta şi-a luat o bătaie cruntă la revoluţia din 1989 fără să îşi ceară acum “drepturile” de revoluţionar? Şi chiar de-ar fi spus că Eminescu e un cadavru care trebuie ţinut în debara, care era problema? Nu are voie să-şi spună părerea? Trebuie să te înscrii pe linia retoricii nationalist-ortodoxe ca să poţi spune ceva în ţara asta? Oare câţi dintre inculţii care i-au criticat pe Liiceanu, Pleşu sau Patapievici au citit măcar o carte scrisă de aceştia sau orice altă carte?

Concluzia e că trăim într-o ţară unde Radio Zu sau emisunile de scandal ating rating-uri imense. Între timp, o ţaţă cu un soţ care şi-a plagiat doctoratul a devenit primăriţă, iar elitele adevărate sunt scuipate pe stradă.


Aici aveţi un link către transcrierile conferinţelor organizate de Microsoft. Aici găsiţi şi un drept la replică dat de Horia Roman Patapievici, drept la replica pe care incultura, ura şi prostia (toate trei se leagă între ele perfect) nu au vrut să-l mai audă.


joi, 25 august 2016

Impresii din turul cu Rick Steves

Din capitolul "we have beautiful woman (sic!) and we are open" vreau să relatez pe scurt experienţa cu Rick Steves în România.

Există o mare frustrare în ANT din cauză că Rick Steves a apelat la serviciile unor ghizi independenţi care nu au putut fi controlaţi.

Eu personal, nu am avut nicio legatură cu ANT. ANT-ul a fost informat că Rick nu are nevoie de ghid si nici de maşină. Cu toate astea, ANT-ul a tocat nişte bani pe aceste servicii, punându-ne pe toţi într-o situaţie penibilă.

ANT-ul m-a contactat telefonic doar cu o zi înainte de a prelua echipa lui Rick Steves. Normal era să mă contacteze cineva cu câteva zile înainte, să mă invite la sediul ANT unde am fi avut şansa să discutăm despre acest eveniment. Aş fi avut şansa să le spun ce vrea echipa de la mine, ce se va întâmpla. Nu au fost interesaţi.

În ziua în care am preluat echipa lui Rick Steves am fost invadat cu zeci de telefoane şi mi s-a cerut să-i sun să le spun diferite lucruri. Nu am avut nicio obligaţie faţă de ANT, nu am avut timp să mă gândesc la ei, singura mea preocupare fiind cerinţele venite din parte echipei lui Rick Steves.

Individul care a venit la mine în Peleş, ţipând la mine şi trăgându-mă la răspundere pentru faptul ca nu l-am informat când ajung la Peleş, chiar de faţă cu Rick Steves, şi-a luat-o inapoi imediat. ANT-ul a dat impresia că suntem in Coreea de Nord punând pe cineva să ne urmărească. Lucrătorul ANT ţipa la mine şi când l-am întrebat de ce l-aş suna, mi-a răspuns că ei plătesc. O mitocănie mai mare nu am văzut. Nu domnule funcţionar public, nu tu plăteşti. Noi plătim! Să-ţi arăt TVA-ul dat pe o singură lună statului român?

Anumiţi lucrători din ANT repetă ca o placă stricată povestea că nu s-a respectat programul. Rick Steves nu a cerut niciun program. Echipa sa a vizitat România înainte, tur organizat tot de ANT (motiv pentru care ulterior au recurs la ghizi independenţi) şi au decis ce vor include în filmul lor. Imaginaţi-vă cum ar fi să-i spun lui Rick "Hai băi tată, alergi de două ore în câmpul ăsta de maci, se duce dracu’ tot programul ANT-ului!"

Nici ghizii independenţi, nici ANT-ul nu au avut influenţă asupra deciziilor echipei lui Rick Steves. Au filmat ce au vrut şi când au vrut.

Când ANT-ul a fost implicat direct în organizare, a ieşit prost. Sunt lucruri atât de jenante, încât nu le pot spune nimănui.

Echipa lui Rick Steves a avut cerinţe clare de la bun început, unele cerinţe având legătură cu teme sensibile din România. Au fost minţiţi de ANT în aceste privinţe.

Echipa Rick Steves nu a venit în România la cererea ANT-ului. De ce îi mai plătim pe oamenii ăştia, de ce avem birorui de promovare?

Există şi lucruri bune făcute de ANT, şi fără ei această promovare nu ar fi fost posibilă. Oamenii s-au zbătut până în ultima clipă să obţină permisele de filmare. O adevarată nebunie, şi fără relaţii politice/personale din păcate promovarea României nu este posibila.

Doamna Roxana Niculescu (nu o cunosc, nu ştiu ce face în ANT) a fost o persoană care a înţeles cum stă treaba. De fiecare dată când am sunat-o, m-a ajutat. Este o persoană eficientă, calmă şi inteligentă. Îi mulţumesc tare mult.

O concluzie trebuie trasă în urma acestei experienţe.

1. Atât ANT-ul, cât şi cei care câştigă licitaţiile pentru aceste programe de promovare, trebuie să aibă mereu totală deschidere la cerinţele inviţatilor. Multă flexibilitate şi înţelegere din partea organizatorilor. Nu-mi vine să cred că trebuie să scriu aşa ceva.

2. Terminaţi cu parangheliile penibile, festivalul Cântarea României s-a terminat de mult. Fără pupat în fund, mândri, dar nu ţanţoşi, fără covoare roşii. Fără mentalitate de tip Coreea de Nord, triumfalistă, naţionalistă. Fără frica de a recunoaşte ce nu merge bine cu noi.

3. Fără cine cu tone de mâncare. E penibil. Fără oficiali la aceste cine. Dacă spun prostii se pun in situaţii ridicole.

4. Modul de organizare a acestor programe trebuie schimbat. 

5. ANT-ul nu dă bani. Noi toţi dăm aceşti bani. ANT-ul nu trage la răspundere firma căştigătoare decât în momentul în care invitatul se declară nemulţumit de serviciile primite. Nu e treaba lucrătorului ANT să ştie de ce s-a mers la biserica din vale şi nu s-a mers la biserica din deal cum era în program. Acest lucru îl decide invitatul, nici ANT-ul, nici firma căştigătoare. Daca Rick Steves s-a simţit bine două oare în lanul cu maci, lasă-l să stea acolo, nu-i impune tu programul.

Acceptul de plată trebuie dat în timpul legal şi nu trebuie condiţionat de respectarea itinerariului. Acceptul de plată trebuie dat în momentul în care organizatorul face dovada că nu a oferit servicii sub cerinţe şi în momentul în care invitatul se declară satisfăcut. Atât.

6. ANT-ul este o instituţie a statului nereformată, neperformantă, cu mentalităţi de “yes-man”, o instituţie în care normalul de a gândi cu mintea ta e considerat o nebunie curată, o instituţie care crede că lucrătorii ei sunt vechilii iar noi simpli salahori fără drepturi.

Impresia echipei lui Rick Steves în ce priveste România a fost foarte pozitivă. Nu ştiu cum va arăta filmul, dar ştiu că am auzit expresii de genul "Romania is fucking awesome!" sau "Romania is my next destination with my family." Şi da, veţi vede şi minoritarii în film, spaima oficialilor, dar şi obsesia majorităţii românilor.

Dacă ANT-ul are întrebări, să mă sune. Voi răspunde cu plăcere atât timp cât nu sunt tras la răspundere, cât nu se ţipă şi există un respect mutual.

duminică, 14 august 2016

Sfânta fecioară sau sfântul plagiat?

Intelectualii creştini militanţi sunt oripilaţi, pe bună dreptate, de plagiatul lui Ponta & Co. Ei însă nu au nicio problemă cu plagiatul din Biblie. Acolo plagiatul este sfânt.

Fecioara Maria, virgină doar în evangheliile scrise de Matei sau Luca, era doar o femeie tânără, nu este un personaj original care să apară pentru prima dată în literatură. Sunt zeci de exemple apărute înaintea ei şi mai jos am să enumăr câteva.

Fecioara Danaë
Semizeul Perseu a fost născut de către virgina Danaë, tatăl lui fiind zeul Jupiter. Fiind închisă de tatăl ei, regele Acrisios, într-un turn la care muritorii nu puteau ajunge, Jupiter a luat forma picăturilor de ploaie din aur şi a lăsat-o gravidă pe virgina Danaë. Trebuie să recunoaştem, povestea e chiar interesantă. Doar să nu credeţi că e mai mult decât o poveste.

Mahamaya, soţia regelui Shudhodana, l-a născut pe Buddha în urma penetrării trupului ei de către o lumină sub forma unui elefant cu 6 colţi. În religia aztecilor, Coatilcue este cea care l-a născut pe zeul soarelui după ce iniţial a fost lăsată gravidă de o minge de pene. Attis, este zeul născut pe 25 decembrie din fecioara Nana. Attis este născut după ce Nana este lăsată însărcinată de divinitate sub forma unei rodii/migdale. Fiica virgină a unui rege Mongol a fost penetrată de lumina divină pentru a da naştere lui Ginghis Han, iar Krishna a fost născut de virgina Devaka. Horus a fost născut de virgina Isis iar Mercur de fecioara Maia.

Mereu am fost fascinat de uşurinţa cu care noi oamenii ne lăsăm păcăliţi de multe ori. Ironia face ca evidenţa să fie prezenţă peste tot, şi totuşi să nu cauzeze nicio fisură în credinţele unui om. Aici pot include celebra statuie "Lupa Capitolina" care îi reprezintă pe Romulus şi Remus. Cei doi fraţi au fost născuţi de fecioara Rhea Silvia ca rezultat al penetrării sale de către zeul Marte. Or, tu creştin român ai în faţa ta o statuie care precede naşterea lui Isus şi care conţine o poveste identică cu naşterea celui din urmă, dar nu ai nicio tresărie a raţiunii şi continui să te minţi doar pentru că ţi-e frică de moarte, eşti îndoctrinat religios sau îţi e greu să ieşi din zona ta de confort, din masa în care aproape toţi gândesc la fel. Şi asta este cu atât mai tragico-comic, cu cât masa este cea care l-a ucis nu doar pe Socrate, dar şi pe Isus.

“Ce bucurie că viața nu are sens. Pot să-i dau eu unul…”

Text influenţat plagiat de pe la Christopher Hitchens, Bart Ehrman, Gabriel Liiceanu, Kierkegaard şi Noica.

luni, 18 ianuarie 2016

Trăiască incestul că e creştinesc

Lot and His Daughters - Albrecht Durer
Friedrich Nietzsche, în “Genealogia Moralei” spunea că preoţii au fost oamenii care au dat dovadă de cea mai mare ură de-alungul istoriei, şi tot ei au fost şi cei mai inteligenţi în a-şi propaga această ură. Mi-am dat seama că avea dreptate când zilele trecute Europa FM a avut ca temă de disicuţie referendumul pe care biserica ortodoxă română vrea să-l organizeze pentru schimbarea constituţiei. Prin aceasta bor-ul doreşte ca în constituţie să se stipuleze clar că familia se compune din femeie şi bărbat.
Repede, creştinopaţii au intrat în direct, iar primul argument invocat a fost, desigur, cel conform căruia zeul creştinilor a lăsat bărbatul şi femeia tocmai cu acest scop, de a întemeia familii, iar relaţiile homosexuale nu sunt normale. Boii nu ştiu că în natură cam 10% dintre animale au relaţii homosexuale.
Creştinii invocă biblia în a-şi susţine homofobia, or tocmai acest lucru nu ar avea voie să-l facă, nu de alta, dar îşi dau singuri cu bâta în “argumente”. Mai jos, doar unul din multele exemple de aberaţii găsite în biblia creştinopaţilor. Doamne ferească, bine că incestul e OK, că altfel ce distracţii ne-ar mai fi rămas?
Facerea 38 
7. Dar Ir (fratele lui Onan), întâiul născut al lui Iuda, a fost rău înaintea Domnului şi de aceea l-a omorât Domnul. (Nu, nu ştim cu ce a greşit Ir, poate că zeul creştin era doar într-o pasă proastă)
8. Atunci a zis Iuda către Onan: Intră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!
9. Ştiind însă Onan că nu vor fi urmaşii ai lui, de aceea, când intră la femeia fratelui său, el vărsă sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său.
10. Ceea ce făcea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorât şi pe acesta.
Bă, eşti prost?! Tu vii să îţi susţii argumentul cu ajutorul unei cărţi pline de inepţii? Dar dacă tot ar fi să avem un referendum eu propun să mai adăugăm incă o întrebare. Românul ar trebui întrebat dacă e de acord să susţină impozitarea proprietăţilor şi afacerilor bor.

PS. Dragă creştinopat spălat pe creieri, găseşte iubirea zeului tău în pasajul de mai sus. A, nu te încurca de cele două crime, astea sunt doar amănunte. Cât priveşte activitatea incestuoasă din biblie, te las pe tine să o descoperi în cartea în care tu găseşti atâta iubire.


miercuri, 16 decembrie 2015

1000 de nuduri

Te ridici uşor din patul ud de transpiraţie şi goală mergi la baie să te uşurezi. Eşti înaltă, spatele ţi-e drept, sânii mari, rotunzi, străpung glorioşi aerul ca-ntr-o perpetuă luptă atotbiruitoare.  Fesele îţi sunt mândre, rumenite ca în poeziile lui Brumaru. Te opreşti, te întorci uşor la mine şi râzi. Ştii că mâine mă vei părăsi. Triunghiul amorului, explorat de buzele mele, gâdilat de limba mea, zace erotic între picioarele tale. Dispari uşor prin uşă, fotografie în mişcare. Mă chircesc gol în patul ud. Mâinile ard şi acum de atingerea feselor tale. Ştiam că mă părăsisei de când ţi-am băut  sânul cu pistrui.

Cam asta e fotografia erotică. Lust, cum spune englezul. Or, să reuşeşti o redare fidelă a acestei dorinţe fără a muşca din pornografie e o adevărată artă. Ieri m-am oprit în librărie şi am admirat acest album de fotografie erotică, "1000 Nudes. A history of Erotic Photography from 1839-1939".


luni, 23 noiembrie 2015

Tresărire

...începe hipnagogic, cathartic, cu sunete de umbre pierdute de soare, căutate de lună, cu plâns tânguit de mierlă psihotropică, cu bătăi de tobe sacadate ca într-o lume învăluită de hedonism. Peste toate acestea vântul adaugă o aromă de melancolie revărsată parcă din pădurile ecuatoriale care în loc de copaci au trupuri de femei exotice si lubrice ce se mişcă sub un cer de roşu aprins, dulce mefistofelic si ameţitor. Prins de psihedelsimul ritmului, eşti ameţit ca după un drog puternic, ca după un amor interzis şi lasciv în care corpurile amanţilor au dansat într-o transpiraţie concupiscentă produsă de mişcări onctuase, din ce in ce mai obscene. Când crezi că toate se vor termina aşa cum au început, lent, în mişcări murmurate tânguios, totul se schimbă brusc în ritmuri insidioase, apoplectice, isteroide, ce oblitereaza ineluctabil gândirea coerentă, ca într-o abluţiune sacră. Şi atunci lumea, aşa cum e ea, dispare, lăsându-te singur fără nicio urmă de regret, fără ca măcar o lacrimă să-ţi taie obrazul. Paradoxal, abia acum când mintea iţi e complet sub efectul orgiastic şi îngropată ca-ntr-un cavou în propriul ei piamater, iţi dai seama cât de futile sunt concepţiile, religiile şi aspiraţiile acestei lumi în care trăieşti ca să mori.

Parcă totul se termină dar simţi cum intri în sevraj şi ca într-un vis oniric mai vrei şi iar mai vrei...

marți, 27 octombrie 2015

Legende penibile

"Dacă ceva poate fi distrus de adevăr, atunci merită să fie distrus de adevăr." Carl Sagan

În weekendul trecut am mers cu clasa fiicei mele într-o excursie de o zi la Coşeşti, un sat argeşean. Copiii au avut şansa să socializeze, să alerge, să-şi depăşească temerile, să râdă şi să fie fericiţi. Pe scurt, să fie copii.

Totul a fost frumos, până când am fost rugat să le spun copiilor legenda lui Manole, din moment ce am oprit la celebra mănăstire Curtea de Argeş.

Ca multe legende româneşti, asta e de o tâmpenie excesivă. Ideea se bazează pe sacrificiul suprem şi modul în care unii încearcă să o scalde, că nu trebuie interpretată ad litteram, că nu e vorba de o crimă, e total greşit. Degeaba îi spui tu unui copil de 6 sau 7 ani că legenda trebuie interpretată metaforic după ce în prealabil îl mai plimbi şi pe la moaştele făcătoare de minuni. Mintea copilului e total acaparată de poveşti fantasmagorice. E absurd să-ţi duci copilul la moaşte, să-i prezinţi o poveste inventată de biserica română ca fiind adevărată şi apoi să-i ceri aceluiaşi copil să-ţi facă diferenţa între o legendă şi realitate. Această barieră este pe deplin pierdută în mintea unui copil care poate fi uşor manipulată. Se numeşte abuz.

În faţa mea aveam vreo 20 de copii care mă ascultau cu mare curiozitate. Le-am spus toată povestea, fără să omit ceva din legendă. Au fost atenţi, au memorat. Când le-am spus că pot auzi plânsul Anei de dincolo de ziduri cei mai mulţi dintre ei şi-au lipit urechile de zidul bisericii, au făcut linişte şi au ascultat secunde bune în speranţa că o vor auzi pe Ana plângând.

În acest moment m-am îngrozit realizând cât de uşor te poţi juca cu mintea lor, cât de uşor îi poţi îndoctrina şi cât de uşor îi poţi avea de clienţi pentru tot restul vieţii. Iar BOR-ul ştie asta foarte bine. Mă simţeam ca un sarcopt lovit de o mutaţie care reuşise să penetreze piamaterul copiilor modelându-le percepţia asupra lumii.

Dar să revin la această legendă. Totul începe cu un prinţ care doreşte să construiască cea mai frumoasă biserică din ţara lui, că doar nu ai fi vrut să construiască o universitate. Pentru asta angajează o echipă de 10 meşteri care sunt informaţi că în cazul unui eşec vor plăti cu viaţa lor. Evident că din cauza locului bântuit, tot ce este construit ziua se dărâmă noaptea. Asta până când Manole are un vis pe baza căruia - de câte ori nu aţi auzit adulţi în toată firea spunând că au visat un lucru care ulterior s-a adeverit, decide cu colegii săi să facă un sacrificiu uman. De aici rezultă că ăştia nu prea erau sănătoşi la cap. Cum să omori tu o femeie pentru o biserică?! Nu-ţi dă prin cap sa pui acolo o păpuşă, un miel măcar? Nu, tu vrei o femeie, mai mult decât atât, o rudă foarte apropiată. Antropomorfismul pe semne le era total străin.

Nu-i nicio surpriză că prima care vine către locul cu pricina este Ana, soţia lui Manole. Meşterul se pune pe rugat iar Dumnezeu încearcă să o oprească pe Ana de două ori dar nu reuşeşte. De aici rezultă impotenţa zeului creştin. Parcă era atotputernic. Dar să trecem peste contradicţii.

Povestea continuă cu Manole care o minte pe Ana şi în felul acesta reuşeşte să o zidească in pereţii bisericii. Milă? Moralitate? Viaţă? Toatea astea sunt valori care nu există. Dumnezeu (a se citi instituţia bisericii) vrea biserici cu orice preţ, nu se împiedică de viaţa unei femei. Astfel, celebra mănăstire este terminată. Drept mulţumire prinţul îi lasă pe meşteri suspendaţi pe acoperiş de unde toţi se aruncă şi mor. Oare unde era Dumnezeul lor ca să-i salveze? Nu îi aduseseră lui (sau "Lui" dacă eşti sensibil) sacrificiul suprem, nu era suficient ca să-i salveze? (dispari cu "necunoscute sunt căile Domnului") Tennessee Williams pe bună dreptate spune că "toate teologiile vestice se bazează pe un Dumnezeu senil şi delincvent".

Este o legendă plină de fracturi logice care îşi contrazice chiar şi cultura creştină din care se trage, vezi impotenţa lui Dumnezeu în încercarea de a o opri pe Ana. E o legendă care nu preţuieşte viaţa unui om mai mult decât o biserică, care cere sacrificu uman sub forma femeii, vezi statutul femeii creştine de-a lungul secolelor. Concluzia este că orice e permis ca să îl slujeşti pe Dumnezeul adevărat. Or, câte crime nu s-au făcut, câte războaie nu s-au dus în numele acestui concept? Atunci când îndoctrinarea începe la vârste fragede nu vei face diferenţa între un lucru just şi o elucubraţie religioasă. Sunt atras de oamenii inteligenţi, foarte culţi, care prezintă acest clivaj în personalitatea lor, un clivaj între o capacitate extraordinară de a pune punctul pe "i" în probleme sociale, filozofice sau de altă natură şi incapacitatea lor de a discerne realitatea de fantasmagoriile religioase.

Curtea de Argeş este cunoscută şi pentru faptul că găzduieşte moaştele sfintei Filotea (nu Filoftea cum greşit spun creştinii), o fată de 12 ani care acum 800 de ani a fost omorâtă de tatăl ei pentru că îi ajuta pe cei săraci. În momentul în care trupul ei a căzut neînsufleţit la pământ, nimeni nu a putut să-l mişte până când numele oraşului Curtea de Argeş nu a fost pomenit de preoţi în rugăciuni. Problema e că ulterior moaştele au fost plimbate şi prin alte oraşe. Evident, sfânta nu a mai avut nimic împotrivă. Subit, călătoriile deveniseră un hobby pentru ea.

Povestea este foarte înduioşătoare. Cine poate spune ceva împotriva unei fete inocente şi creştine omorâtă cu sânge rece de tatăl ei? Nimeni. Doar o întrebare mă roade, oare cum se numesc copiii abuzaţi de biserica română de-a lungul secolelor? Oare cum se numesc robii minori deţinuţi de biserică şi separaţi de părinţii lor? Oare câţi dintre copiii abuzaţi sexual de preoţi au ajuns sfinţi? Când îşi va cere BOR-ul scuze pentru cruzimea din anii respectivi?

La o zi după excursie am discutat cu Erika despre legendă, am întrebat-o dacă fost corect ce a făcut Manole, de ce nu a salvat-o Dumnezeu pe Ana, dacă acest zeu a greşit sau nu. Am vorbit despre moaşte, cum au apărut ele, semnificaţia lor, faptul că alte religii nu cred în aşa ceva. Vă garantez că la ora de religie copiii nu vor discuta aşa ceva, raţionalul fiind lăsat de izbelişte. Li se va spune că e bine să se închine, că e bine să pupe moaşte, că e bine să facă asta sau aia, dar nu li se va spune şi de ce. Astfel, când ei vor deveni adulţi îşi vor lua copiii la biserică, iar la rândul lor aceştia vor deveni clienţi fideli ai BOR-ului. Repet ce am mai scris şi aici, religia eşuează să-i înveţe pe copii cum să gândească critic, raţional şi logic. Îi învaţă că a crede în ceva care nu poate fi susţinut de argumente este nu doar acceptabil, ba chiar o virtute. Moral, li se induce ideea că acceptând suferinţele unei alte persoane (Isus) ei pot fi exoneraţi de faptele lor. Mintea unui copil este foarte uşor de manipulat, aşa că a-i învăţa ceva care nu se bazează pe realitate este imoral şi iresponsabil deoarece nu au ajuns la vârsta la care pot evalua singuri lucrurile şi nici nu pot deduce o concluzie bazată pe un raţionament critic.

Legendele, poveştile cu sfinţi şi moaşte pot fi foarte interesante atâta timp cât nu vor fi vârâte pe gâtul copiilor ca fiind adevărate sau atâta timp cât nu ajung să justifice crime în numele religiei. Altfel copiii vor ajunge sa aibă probleme serioase în a distinge realitatea de fantezie. Despre aceasta problemă puteţi citi acest studiu realizat in 2014 de universitatea din Boston.  Mai jos se poate citi doar capitolul introductiv:

"In two studies, 5- and 6-year-old children were questioned about the status of the protagonist embedded in three different types of stories. In realistic stories that only included ordinary events, all children, irrespective of family background and schooling, claimed that the protagonist was a real person. In religious stories that included ordinarily impossible events brought about by divine intervention, claims about the status of the protagonist varied sharply with exposure to religion. Children who went to church or were enrolled in a parochial school, or both, judged the protagonist in religious stories to be a real person, whereas secular children with no such exposure to religion judged the protagonist in religious stories to be fictional. Children’s upbringing was also related to their judgment about the protagonist in fantastical stories that included ordinarily impossible events whether brought about by magic (Study 1) or without reference to magic (Study 2). Secular children were more likely than religious children to judge the protagonist in such fantastical stories to be fictional. The results suggest that exposure to religious ideas has a powerful impact on children’s differentiation between reality and fiction, not just for religious stories but also for fantastical stories."


Şi-ai cheltui secunda care eşti
Căutând Sensuri în cartea cu Poveşti?
Un fir de păr stă-ntre-Adevăr şi Fals – 
Te rog, totul depinde cum priveşti!

                                                                                                Omar Khayyam

duminică, 30 august 2015

O raită prin Retezat

Zilele trecute am dat o raită prin ţară cu ocazia unui info tur. A fost rapid, prin zone în care nu ajung foarte des cu turiştii mei străini. Şi dacă tot am plecat haihui am zis să-l iau şi pe fostul meu coleg din facultate, Narcis.
Cascada Lolaia - Munţii Retezat

În final am ajuns şi în Retezat, mai precis în zona denumită Cârnic. Aici ajungi din Ohaba de sub Piatră, comună care se află pe drumul dintre Haţeg şi Petroşani. Ajungând noi pe la 12:30 în Cârnic am decis să plecăm spre Cabana Pietrele. Am lăsat maşina în campingul din Cârnic, 5 lei/zi, dar apoi am realizat că la fel de bine puteam să o lăsăm 200m mai sus pentru 0 lei. Dacă ajungeţi târziu la Cârnic veţi putea înnopta la una din cele 3-4 cabane din zonă sau dacă nu, încercaţi prin Nucşoara sau Ohaba de sub Piatră.
Valea Pietrele - Munţii Retezat

În drum spre Cabana Pietrele am făcut un mic ocol pe la cascada Lolaia. Chiar merită să mergeţi pe acolo, zona fiind foarte frumoasă. Am pierdut cam o oră cu pozele şi apoi am continuat de-a lungul drumului, tot oprindu-ne pentru poze, setări de filtre, trepiede, shooting-uri prin Wi-Fi şi alte nebunii. Trebuie să-i mulţumesc lui Narcis pentru răbdarea de care dă dovadă de fiecare dată când merge cu mine.
Lacul Bucura - Munţii Retezat

La Cabana Pietrele am ajuns abia la ora 6 seara! Am mâncat o friptură uriaşă pentru doar 22 de lei. Era atât de mare încât jumătate din ea a ajuns sandviş pentru a doua zi. De dormit am dormit într-o căsuţă din complex, 25 de lei de persoană. Dacă toată ziua a fost înnorat, perfect pentru fotografii cu expuneri lungi, seara s-a înseninat. A fost frig în cabană dar după un lapte praf, încălzit la primus, şi ceva cereale eram gata de plecare la ora 8. Drumul prin pădure ajunge repede la Cabana Genţiana dar noi am fost iar foarte lenţi din moment ce eu mă tot opream la fiecare traversare de râu pentru poze.
De la Genţiana pădurea lasă loc lăstărişului şi jnepenilor iar valea se deschide larg. Cerul albastru, norii albi-pufoşi şi aerul curat fac din această zonă un paradis (ce clişeu).
Vârful Peleaga - Munţii Retezat. Înainte şi după.

În acelaşi ritm lent, cu zeci de poze luate la fiecare pas, am ajuns la Lacul Pietrele iar de aici, printre miile de bolovani retezaţi parcă de giganţi nebuni, în Şaua Bucurei. Din Şaua Bucurei ai o vedere superbă, atât spre nord, cât şi spre sud unde Lacul Bucura se întinde liniştit. Aici am campat. Din Şaua Bucurei puteţi vorbi la telefon. Eu am avut semnal atât pe Vodafone, cât şi pe RCS. Ba mai mult, internetul pe RCS merge perfect.
Valea Galeşului - Munţii Retezat

Locul de campare din Bucura, free of charge, este ideal. Ai mici ziduri de piatră deja construite care te vor apăra de vânt, un izvor de apă, un peisaj superb şi mai mult ca sigur vei fi înconjurat de oamenii de treabă, jumătate din ei fiind straini. Cred că cei mai mulţi străini erau polonezi şi cehi. Partea haioasă e că la Lacul Bucura mi-am dat seama că sunt fan înrăit Decatholn din moment ce cortul, rucsacul, sacul de dormit, vesela, recipientul de apă, pantalonii de munte şi polarul erau toate cumpărate din Decathlon. Mai mult decât atât, produsele Quechua erau prezente la mulţi alţi români prezenţi pe acolo. Ce mai, parcă Decathlon îşi deschisese încă un magazin în Munţii Retezat. Doar cehii ce mai rupeau monotonia cu corturile lor Husky.
Valeea Berbecilor - Munţii Retezat

A doua zi am plecat destul de târziu, pe la 10:30. Prin Valea Berbecilor am ajuns la Peleaga, exact după 10 ani. De pe Peleaga am coborât spre Valea Rea iar de aici, pe lângă Lacul Galeş şi prin Valea Galeşului am ajuns înapoi la Cârnic. Era deja 8 seara dar am decis să căutăm o pensiune unde să ne spălăm. Am stat în Haţeg la privaţi. Gazda nu ne-a lăsat să mergem la un restaurant şi ne-a servit cu ceva răcituri şi o zacuscă demenţială. I-am terminat borcanul şi apoi am mers la culcare morţi de oboseală dar fericiţi că în sfârşit am mai făcut iar Retezatul, poate cel mai frumos munte din România.
Valea Pietrele - Munţii Retezat

Click aici pentru mai multe fotografii.

luni, 8 iunie 2015

Aşii căderilor

"The Rumanians posses to the highest degree the capacity of receiving the blows of destiny while relaxed. They fall artfully, soft and loose in every joint and muscle as only trained in falling can be. The secret of the art of falling is, of course, not to be afraid of falling and the Rumanians are not afraid, as western people are. Long experience in survival has taught them that each fall may result in unforeseen opportunities and that somehow they always get on their feet again."

Activitatea civică pentru români e mai mult un film presărat cu multe superstiţii şi rugăciuni. Stă omul la televizor, se minunează, îşi scuipă în sân în timp ce-şi face o cruce privind către cer (sau tavan, mă rog) şi apoi spune resemnat "Doamne, în ce ţară trăim!" Rar mai ajunge să fie indignat cu adevărat, atunci când nimeni nu se mai aşteaptă. Ceva i s-a întâmplat, ceva îl roade direct, altfel ar repeta activitatea mai sus descrisă. A fi implicat în activităţi altruiste e ceva străin lui, nu ştie cu ce se rumegă. A lupta, sub diferite forme, pentru dreptul altcuiva e  iar străin lui. Oare excepţiile nu fac decât să întărească regula sau arată un trend de schimbare?

Ai un prim-ministru plagiator, ei şi ce? A furat trei cuvinte, alţii au furat cu vagoanele şi nimeni nu a mai zis nimic. Spălare de bani, ei aş! Doar două apartamente şi-un bolid? Să fim serioşi, nu se face să te deranjezi, zice românaşul nostru.

Oare iar e momentul să fim artişti în căzătura noastră fatidică, atât de mult exersată de-alungul istoriei precum genial scria Rosie G Waldeck in cartea ei Athene Palace?

duminică, 24 mai 2015

#EurovisionSongContest Tweets

duminică, 10 mai 2015

La Bella Musica - de gustibus

Toulouse Lautrec - Te Spun

 Coma - Canta-mi Povestea
 

 OCS - Nu Incerca Asa Ceva Acasa
 

 KUMM - 1000 de Chipuri
 

Luna Amara - Rosu Aprins
 

 Alternosfera - Wamintirile
 

Grimus - Face The Light

Urma -This Time
 

 Firma - Baby Is Crying
 

 Timpuri Noi - Stere
 

luni, 27 aprilie 2015

Et si omnes ego non

În iunie 1942, cinci oameni erau împuşcaţi cu sânge rece. Singura lor vină era că făceau parte din minoritatea romă. Nimic mai mult. Această crimă l-a determinat pe Philipp von Boeselager, tânăr locotenent din armata germană, să se alăture conspiraţiei care dorea lichidarea lui Hitler. Au fost două tentative, dar niciuna nu s-a soldat cu lichidarea lui Hitler. Philipp von Boeselager a rămas neindentificat în timpul epurărilor impotriva grupului conspiraţionist iar ulterior a devenit erou, atât în Germania, cât şi în Franţa. La intrarea în casa sa se poate citi "Et si omnes ego non" care înseamnă "Chiar dacă toţi, eu nu". Acest moto este o forma scurtă a unui verset din Evanghelia după Matei prin care apostolul Petru îşi exprima susţinerea faţă de Isus.

Zilele astea, subspecia politică Bogdan Diaconu, o variantă juvenilă a lui Vadim, a propus un proiect de lege prin care termenul de "rom" să fie înlocuit cu cel de "ţigan". Acest individ dă dovadă de o prostie abisală şi de o lipsă totală de empatie prin promovarea unui argumentum ad populum. Asta nu ar fi nimic, dar hoarde întregi de involuaţi s-au năpustit ca vandalii să-l susţină pe rasist, dând dovada de ignoranţă, răutate şi de aceeaşi prostie.
Indivizii ăştia ar fi bine să mai descopere şi ei ceva din atrocităţile comise de români de-a lungul istoriei. Masacrul de la Odesa oare le spune ceva? Dar Podul Ilioaiei? Îi credeţi pe Vlad Ţepeş un mare justiţiar sau pe Ştefan cel Mare un mare sfânt? N-ar fi mai bine să schimbăm denumirea de "român" în altceva?



Cu siguranţă şi eu afirm acelaşi lucru ca Philipp von Boeselager "Et si omnes ego non" şi îi asigur pe prietenii mei romi - profesori, agenţi imobiliari, căldărari, cerşetori, cu creţe sau fără creţe (exprimare peiorativă a lui Arsenie Boca cu referire la femeile rome), că sunt alături de ei, chiar dacă restul nu.

vineri, 17 aprilie 2015

Când logica şi gramatica sunt nimicite de religie

Nu aveam de gând să mai scriu încă un post pe teme religioase dar am văzut că ăsta mic a lu' Nectarie e tare activ pe Facebook. Postează, editează filme, cugetă şi are grijă de noi.

O postare mi-a tras atenţia când tocmai mă pregăteam să revin la credinţa în Yhwh. După ce am citit-o am decis că nu mai am nicio şansă să-l gasesc pe Yhwh şi e mai bine să îmi văd de viaţa mea tristă şi lipsită de sens. Sunt sigur că şi alţii vor proceda la fel când vor citi postarea de mai jos, accesibilă şi aici, atâta timp cât nu va fi ştearsă.



Pe bune măi Arsenie a lu' Boca?! Nouă neamuri, dar de ce Boca nu opt, şapte sau 30? La acest citat peste 6000 de persoane au dat un creştinesc Like ca într-o abluţiune orgiastică. Mai mult de atât, aproape 1500 de bigoţi au distribuit mesajul futil, poate chiar mefistofelic.

Partea bună e că de acum înainte ştiu că pot să-mi bat copilu' la greu pentru toate greşelile pe care le fac eu. Să nu se mai ostenească bunul Yhwh. Lăsând gluma la o parte , cea mai interesantă parte vine abia la comentariile creştinilor. Aşa adunătură de călăi ai gramaticii româneşti nu am văzut vreodată. În primul rând, dragi ortodoxi  (citat din Grapini), nu vă mai rugaţi pentru că dupa aceste torturi aplicate necreştineşte limbii române veţi ajunge drept în iad. Dumnezeu nu iartă aşa ceva! Nouă generaţii vor suferi pentru păcatele voastre.

Dar mai bine să luam câteva exemple ale acestor minţi estropiate.

Evident, enunţurile "iartă-ne" şi "iartă-mă" s-au lăsat cu urmări grave. 20 de persoane au căzut direct în flăcările iadului la acest test. Au fost urmaţi imediat de o doamnă care a debitat elucubraţia "damile" in fraza anacolută "Doamne iartama ca sunt o pacatoasa si nu lasa pacatele sa le traga copii sau nepotii mei damile doamne mie Amin".



Telenovelele apar şi ele cu suculenţa specifică lor. Astfel, Veronica aruncă un mic blestem în joc şi apoi îşi spune durerea: "Asa să dea dumnezeu la femeia aia din cheia care a vrut să mi ia bărbatul dar și el le trage că ia plăcut să meargă la ea vor plăti lacrimile mele amin". Ce Games of Throne, uite aici acţiune. Blesteme, fantezie, dragoste, dramă şi durere. Religia e noul Hollywood.


Alin Boss (ce nume Dumnezeiesc), avându-l pe Isus la poza de profil, încheie apoteotic: "asaie adevarat". 

Dragă Arsenie Boca, ţinând cont că ai fost maestrul levitaţiei, că ai avut capacitatea de a fi prezent în două locuri în acelaşi timp, că te înconjurai de flăcări în timpul rugăciunilor, te rog creştineşte ca atunci când habotnicii îţi ling crucea să le bagi ceva gramatică de bază in cap. Ştiu că nu e uşor ce-ţi cer, dar măcar încearcă.  Mulţumesc.

Constat că nicio instituţie nu-şi bate joc mai mult de suferinţele lui Arsenie Boca decât biserica ortodoxă care promovează aceste poveşti SF despre el.

Pentru imparţialitate trebuie să menţionez că şi pe unele pagini ateiste de pe Facebook am văzut crime comise impotriva gramaticii. Cu siguranţă nu aşa de multe sau de nimicitoare.

joi, 5 martie 2015

Religia este o insultă la adresa demnităţii umane*

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Matei a lu' Jesus

În fiecare sat există o torţă: învăţătorul. Şi un stingător: preotul. Victor Hugo

Adulţi şi copii îngenuncheaţi înconjurând biserica Nicula de 3 ori.
Mare, mare tărăboi pe tema religiei. De la Connect-R până la Baconschi, toţi fac hermeneutică pe tema asta. Faceţi loc să intru şi eu.

Un singur lucru evident nu s-a spus. Ora opţională de religie nu e opţională. O spun în cunoştinţă de cauză din moment ce tocmai mi-am înscris copilul la şcoală, aceeaşi şcoală la care am fost şi eu. Nevastă-mea se duce ea frumos la secretariat, depune cererea de înscriere şi începe secretara să citească până când vede căsuţa pentru religie nebifată. Pe un ton de profesoară comunistă, fără să fie totuşi exagerată, întreabă:

- Dar bine doamnă de ce nu vă inscrieţi copilul la religie, că e frumos?

Nevastă-mea, mai cu bun-simţ rămâne surprinsă de tupeul secretarei şi îi spune că asta este optiunea noastră.

- Dar doamnă, ce-o să facă el la ora de religie? Că ora asta poate fi în mijlocul zilei...

Când am auzit povestea m-am enervat iar norocul secretarei a fost că nu am ajuns în momentul acela la ea. Evident că ulterior am ajuns la şcoală unde i-am spus că nu accept sub nicio formă acest gen de comportament. Dar dacă tot a întrebat pot să-i spun că religia eşuează să-i înveţe pe copii cum să gândească critic, raţional şi logic. Îi învaţă că a crede în ceva care nu poate fi susţinut de argumente este nu doar acceptabil ba chiar o virtute. Moral, li se induce ideea că acceptând suferinţele unei alte persoane (Isus) ei pot fi exoneraţi de faptele lor. Mintea unui copil este foarte uşor de manipulat aşa că a-i învăţa ceva care nu se bazează pe realitate este imoral şi iresponsabil deoarece nu au ajuns la vârsta la care pot evalua singuri lucrurile şi nici nu pot deduce o concluzie bazată pe un raţionament critic.

Secretara îşi cere scuze după care mă întreabă acelaşi lucru, ce voi face cu copilul în timpul orelor de religie. Îi spun că nu pe mine trebuie să mă întrebe ci pe indivizii de la minister. Iar dacă nu o vor face ei, o voi face eu în numele lor. Ideea e ca un copil neînscris la religie va rămâne la ora de religie dar nu va lua parte la ea. Îi şi văd pe copii cum se roagă în timp ce ceilaţi devin ţinta discrimnării în clasă, exemple de păcătoşi sau mai rău, satanişti.

Am văzut mulţi părinţi transformaţi în adevăraţi apologeţi ai orei de religie. Oare au avut ei măcar curiozitatea de a citi un manual de religie? Probabil că nu. Pentru că dacă da, atunci eu mă declar stupefiat de decizia lor. Am citit manualul de clasa 0 şi doar din masochism am continuat până la cel de clasa a cincea. Manualul de clasa 0 este o îndoctrinare medievală în care cei care nu-şi fac "Sfânta Cruce" (sic!) sunt oameni răi sau în care dumnezeul** lor (apropo, ştiţi măcar cum îl cheamă pe dumnezeul vostru?) salvează un copil doar pentru că cineva s-a rugat pentru asta. Mai jos aveti doua capturi cu exemplele de mai sus.




La faza cu tatăl care pleacă din spital ca sa caute donatori de sânge prin bloc (wtf?), bătând pe la uşile oamenilor, chiar m-am distrat copios. Parcă îl şi văd pe tatăl disperat cu o cană în mână bătând la uşa vecinului Gigel pentru ceva sânge şi cum Gigel îi zice "Vecine n-am. Am băgat pe instalaţie doar vin de Ceptura, palincă de Maramureş şi ţuică de Piteşti. Cu mare drag dacă vrei aşa ceva".

Borul a reacţionat repede printr-o campanie deşănţată. Moise Guran zice că biserica se modernizează. M-a bufnit râsul gândidu-mă doar la Biserica Unitariană care invită la slujbele sale atei şi agnostici pentru a-şi expune opiniile sau care are preoţi femei (ascultă aici). Păi dacă borul se modernizează atunci unitarienii sunt deja SF. By the way, câţi dintre părinţii creştini ştiu că această biserică s-a infiinţat în Transilvania? Foarte puţini. Şi aici ajung la necesitatea predării istoriei religiilor, predare care ar susţine mult mai bine ideea de europenism invocată de spoturile bor, dar revocată imediat de realitatea din cărţile dogmatice.  Dacă tot invoc aceste spoturi, vă rog să-i spună cineva lui Connect-R că el ia parte "la acţiune" nu "în acţiune" şi dacă tot ia parte păi să ia "ca părinte" nu "ca şi părinte". Aici fac o paranteză şi spun că rasismul unora la adresa lui Ştefan Mihalache (Connect-R) m-a îngrozit. La fel cum m-a ingozit şi spotul cu portretul lui Ceauşescu înlocuit de o icoană care este dată jos la rândul ei. Păi tu biserică română vorbeşti de subiectul ăsta, tu biserică ce ai ajuns în anii '80 să fii colaborator de bază al Securităţii ca după '89 să te opui cu îndârjire declasificării dosarelor de informatori, tu biserică plină de securişti şi afacerişti, tu biserică ortodoxă care se complace în bisericile furate de la greco-catolici, tu?! Păi nu-i de mirare ca Brennan Manning are dreptate când spune că cea mai mare sursă a ateismului în lumea de azi e creştinismul, care-l slăveşte pe Iisus cu vorba dar îl reneagă prin stilul de viaţă. Asta e ceea ce o lume necredincioasă găseşte că e de necrezut. Aici intră şi aberanta zicere românească "să faci ce zice popa, nu ce face el".

O altă invocare a apologeţilor care mă distrează este legată de "valorile creştine". Daţi-mi voie să vă spun că dacă ai nevoie de o carte plină de contradicţii care să-ţi spună să nu ucizi sau să nu furi, tu nefiind capabil să gândeşti aşa ceva, atunci cu siguranţă trebuie să faci o vizită la Socola.  Iar aceste "valori creştine" sunt valori universal valabile. Nu ai nevoie de religie ca să ţi le însuşeşti. Oare doamna Ana Blandiana, pe care o respect aşa de mult, când invocă aceste valori creştine sau europenismul se referă şi la povestea lui Lot care îşi oferă cele două fiice virgine la un viol în grup doar ca să-i scape de acelaşi supliciu pe cei doi mesageri trimişi de dumnezeu pentru a-l înştiinţa de iminenta distrugere a Sodomei? Stai puţin, parcă nu era bine să ucizi... Păi şi atunci de ce dumnezeu ucide încălcându-si propria poruncă?

Poate cel mai mult m-a distrat domnul intelectual Papahagi. Păi ce faci măi băiete, eu te apăr pe Facebook că eşti inteligent şi tu mă faci de râs? Domnul acesta susţine o teorie delirantă şi se întreabă de ce doar religia este opţională (wtf). Păi simplu mon cher, pentru ca religia e doar o credinţă bazată pe... pe nimic dovedit. Dacă te-ai fi întrebat de ce istoria religiilor este opţională aş fi fost de acord cu matale. Iar dacă tot îl invoci pe Hary Potter, mutatis mutandis, aş putea să mă întreb şi eu de ce nu te rogi tu la biserica lui? Mai mult decât atât, Adrian Papahagi intră complet in delir afirmând că în numele ateilor ar trebui distruse bisericile (wtf!). Sunt ateu convins dar în casă la mine găseşti icoane, pentru că au valoare artistică, pentru că reprezintă o istorie, găseşti o cruce de piele tăbăcită pe care ani am purtat-o prin maşină pentru că îmi aduce aminte de străbunica citind biblia pe prispa casei. În calculator am mii de poze cu bisericile pictate de la Voroneţ, Sucevita, cu bisericile din Maramureş, etc. Poate că nu m-aş împotrivi ideii ca unele biserici noi să fie transformate în spitale, şcoli (chiar şi religioase) sau aziluri.

Domnul Papahagi nu e singurul intelectual care se pronunţă pentru religie în şcoală. Sunt mai mulţi. Printre ei îl găsesc pe Pleşu, Baconschi, etc. Îl citesc pe domnul Pleşu cum se întreabă ce ar strica unui copil să înveţe ce e cuminecătura şi nu-mi vine să cred. Îl compar pe cel mai mare filozof din ţară la ora actuală cu un profesor medic care a trăit pe la 1900 (!). Constantin Thiron spunea in 1912 „Oameni buni! Avem nevoie de şcoli, de lumină, de cultură, nu de popi, de întuneric şi de ignoranţă, de exploatarea prostiei omeneşti de către om. Dacă încercaţi vreodată sentimentul larg al expansiunii omeneşti, daţi atunci pentru şcoli, căci şcoala va fi evanghelia viitorului!“ (sursa: Adevarul). O sută de ani în România parcă au trecut degeaba. O sută de ani trec şi teoria evoluţionismului este scoasă astăzi din curriculum. Halal europenism, halal modernizare.

În tot acest timp lumea îl plânge pe legionarul Iustin Pârvu care se pişa pe ea de educaţie (vezi aici). Evident, pentru ca altfel naivii n-ar mai face coadă la mormântul lui Arsenie Boca, acest maestru al levitaţiei, acest Thomas d'Aquin al bisericii româneşti. Păi cu puţină carte iţi dai seama că nu e posibil să te vindeci doar pentru că ai vizitat mormântul unui călugăr. Cum poţi tu să îi dai spernaţe unui om că se vindecă dacă se roagă la mormântul lui Boca? Cât de inuman si cretin să fii ca preot al mănăstirii de la Prislop să faci aşa ceva?! (vezi aici)


Mi s-a spus personal şi am mai citit-o pe net că dacă eu refuz să-mi dau copilul la ora de religie nu fac decât să-l îndoctrinez intr-un umanism secular. Tâmpenie mai mare nu am auzit. Dacă religia se bazează pe o doctrina inventată, modificată cine ştie de câte ori, fără dovezi, umanismul secular se bazează pe raţionamente logice. Poţi tu sa-mi negi un raţionament matematic? Poţi nega o adunare simplă? Un raţionament critic presupune inclusiv recunoaşterea unei erori sau chiar a întregului raţionament. Aşa ceva nu vei vedea în religie.

Evident, religia nu e răul suprem, evident are parabole care trebuie analizate (critic), evident că e parte a istoriei noastre, a culturii care ne înconjoară, evident ca există o mulţime de exemple superbe ca cel din Valea Screzii (vezi aici), dar eu ca părinte nu vreau să văd cum bor intră cu picioarele în viaţa copilului meu ca să-l îndoctrineze. Normal, cu acest gen de manuale nu ar avea sorţi de izbândă dar conform unui copil, participant la olimpiada de religie, eu, unul dintre necredincioşi, sunt trist, nervos şi stresat. Dacă asta nu e îndoctrinare, atunci ce e?

Părinţii sunt minţiţi cu nesimţire de unul ca Bichir care spune cu tupeu că religia se studiază în Belgia, in Grecia sau în Finlanda. Pe lânga faptul că uită să menţioneze şi ţările unde nu se studiază, unele dintre ele fiind la fel de religioase ca România şi poate chiar mai fanatice (vezi SUA), jurnalistul de la Libertatea, o fiţuică infectă de-şi zice ziar, uită se menţioneze cel mai important lucru. Până şi în Grecia nu se mai studiază dogmatic (conform turiştilor mei din Grecia). Se studiază istoria religiilor. Mai mult decât atât, termenul "opţional" nu-şi pierde valoarea intrinsecă şi un părinte/elev poate opta pentru etică, filozofie, etc.

Trăim în secolul 21 şi e trist că doar subiectul religiei face valuri imense în România în timp ce în Danemarca profesorii îşi pun problema introducerii de filme porno la ora de sexologie sau în timp ce în grădiniţele din Suedia copiilor li se pun desene cu penisuri dansând (vezi aici).

Sistemul educaţional prezintă probleme mari. Practic nu s-a schimbat mare lucru de când eu am terminat şcoala. Am avut curiozitatea să studiez în ultimele luni cele mai bune sisteme educaţionale din lume. Suntem departe de ele. Văd în mulţi părinţi o masă amorfă, părinţi cu zâmbete tâmpe care îşi duc de mână copiii la un abator unde gândirea copiilor lor şi respectul de sine vor fi distruse implacabil. Vreau ca în şcoală să nu mai văd copii aliniaţi în bănci doi câte doi, să fie o echipă, să nu mai aud de note, teme sau meditaţii. Vreau educaţie vocaţională, vreau mai multe ore de sport, vreau excursii, vreau sa-i văd fericiţi.


Religia e privită de oamenii simpli ca adevărată, de înţelepţi ca falsă şi de politicieni ca utilă. Seneca cel Tânăr

* Steven Weinberg - laureat al premiului Nobel
**ca să scriu dumnezeu cu "D" mare sa-mi explice şi mie cineva de unde ştie el că există un singur creator. De ce nu 10 sau 100?